Janssen din Arendok din cartea " Maestrii Vazduhului "

Indiferent de tara in care te-ai afla, pe oricare dintre continente, in momentul cand se discuta despre porumbeii calatorii, numele Fratilor Janssen din Arendonk, nu poate fi ocolit. Este interesant de ce se intampla acest lucru, deoarece daca analizam, descoperim ca Fratii Janssen nu au fost niciodata campioni de talie internationala, in toata activitatea lor columbofila.

Desi inca din perioada batranului Drieske Janssen (tatal Fratilor Janssen) in aceea zona existau zburatori foarte temuti, rezultatele Fratilor Janssen nu au urcat niciodata mai sus de nivelul provincial. Cu toate aceste curiozitati insa, in ultimii 40 de ani pe plan international acesti porumbei sunt cei mai cautati pentru reproductie. S-a observat ca acesti porumbei fie crescutii in linie pura, fie crescuti in incrucisare, au produs zeci de mii de campioni, in toate colturile lumii .

Se pare ca rasa Janssen poseda o extraordinara putere de reproductie, pe care profesorul sud-african, Jan Bonsma, o numeste “Erbzwang”, adica “fortarea reproductiei”. Aceasta putere de reproductie se datoreaza in primul rand consangvinitatii, care a dus la fixarea extraordinara a caracterului acestor porumbei. Trebuie spus ca incepand cu anul 1932 si pana in prezent, in crescatoria Fratilor Janssen nu s-a mai introdus nici un sange strain, cu exceptia lui “Halve Fabry” care si el era 50% Janssen. Odata cu aplicarea acestei consangvinizari insa, s-a urmarit foarte riguros mentinerea vitalitatii si pastrarea nealterata a caracterelor de zbor.

 

Dupa parerea lui Piet de Weerd, cuvantul rasa in denumirea unei linii de porumbei voiajori, nu o merita decat acea linie de porumbei care pe langa rezultatele extraordinare obtinute in mod normal, atinge si mentine acelasi nivel al performantei chiar prin practicarea consangvinitatii foarte stranse pe un timp indelungat. Deci tocmai datorita acestei mari vitalitati, precum si a vitezei si a sistemului extraordinar de orientare, ce a fost fixat in caracterul acestor porumbei, s-a ajuns ca porumbeii Janssen sa devina atat de celebrii si de cautati in intreaga lume. O astfel de rasa consangvina, cand este incrucisata cu alti porumbei de exceptie ofera imediat surprize placute si duce la aparitia rezultatelor deosebite.

 

Familia Janssen. Inca de sfarsitul secolului trecut Drieske Janssen era un columbofil pasionat, care practica cu mare succes acest sport, fapt atestat de numeroasele diplome ce se gasesc in casa Fratilor Janssen. Drieske Janssen a decedat in anul 1949, iar sotia sa Pauline, a ajuns la etatea de 90 de ani. Cel mai mare fiu al lui Henri, a fost Fons. Acesta a fost un columbofil pasionat, care a avut un rol important in aceasta crescatorie, prin achizitia unor porumbei care au devenit cu timpul, stalpii crescatoriei Janssen. Tot Fons a fost cel care l-a ajutat pe macelarul Gust Hofkens sa intre in posesia porumbeilor care aveau sa-i aduca celebritatea.

 

Frans, celalalt frate care s-a casatorit si a parasit casa parinteasca , la fel ca si Fons, a zburat si el porumbei pana in ultima clipa a vietii sale.

 

Jef este nascut in anul 1902 si nu a fost considerat un expert columbofil, insa el se ocupa de transportul, sigilarea si desigilarea ceasurilor.

 

Vic este singurul dintre frati, care nu s-a ocupat niciodata de porumbei. Irma, una din surorile lor, nu a fost niciodata casatorita, precum nici ceilalti frati, cu exceptia lui Fons si Frans.

 

Irma se ocupa de menajul fratilor necasatoriti. Cealalta sora, Marie, s-a casatorit cu Tist Eyssen, care a fost si el un columbofil celebru in Arendonk. Adriaan si Charel au fost sufletul acestei crescatorii dupa moartea tatalui lor si trebuie spus ca Adriaan era considerat un fin cunoscator columbofil. Ultimul dintre fratii Janssen, Louis, era cel care se ocupa de contabilitatea si corespondenta columbofila a crescatoriei.

 

Originea porumbeilor Janssen. Cum am aratat si anterior, deja de sfarsitul secolului trecut, Drieske Janssen avea porumbei foarte buni, care nu-l faceau deloc de ras in perioada sezonului competitional. Drieske era cunoscut ca un fin cunoscator in ale columbofiliei si care era intotdeauna interesat de imbunatatirea sangelui porumbeilor sai. Astfel, de cite ori ii ajungea la ureche ca undeva exista un exemplar de exceptie, el incerca sa obtina cate ceva din acel exemplar. In cazul in care urmasii acelui porumbel demonstrau ca pot obtine performantele dorite, ei erau crescuti in consangvinitate pentru a se fixa si pastra acele caractere.

 

Deci primul pilon al crescatoriei Fratilor Janssen, este pus de porumbeii tatalui lor. Una din caracteristicile acestor porumbei, sunt genele de culoare rosie, care s-au pastrat frecvent pina in anii ‘70. Chiar si in zilele noastre se gasesc foarte multe exemplare de porumbeii Janssen, care au genele rosii si care din pacate displac unor columbofili. Trebuie spus insa tuturor, ca tocmai aceasta culoare a genelor, aplica porumbeilor cu origine Janssen marca “Made in Arendonk”.

 

Urmatorul pas important in creearea rasei Janssen, s-a petrecut in timpul primului razboi mondial, cand Fons Janssen care s-a inrolat ca voluntar in anul 1916, s-a imprietenit pe front cu Louis Ceulemans, care era si el un columbofil pasionat. Acesta avea si el porumbei de exceptie, iar acest lucru s-a demonstrat prin faptul ca porumbeii Ceulemans, pe langa faptul ca se afla la originea porumbeilor Janssen, ei se mai afla si la originea porumbeilor Houben. Fons a primit de la Ceulemans doi porumbeii rosii, in anii 1919 si 1926. De la aceste exemplare va apare la Fratii Janssen culoarea rosie a penajului. Acesti porumbei Janssen de culoare rosie sunt foarte cautati, datorita performantelor obtinute de celebra “Wondervoske din 45” si a urmasilor sai “Bange 51” si “Bange 59”, care au fost reproducatori extraordinari. Ultima si cea mai importanta achizitie ce a contribuit la formarea rasei Janssen, s-a facut in 1932 prin achizitionarea lui “Schalieblauwe din 32” de la Cas Goosens.

 

In acei ani era imbatabil in concursuri, un anume Jos Schoeters din Turnhout. Acesta era fabricant de bere si era foarte bogat, iar prin anii ‘20 avea deja o crescatorie luxoasa si porumbei de o extraordinara valoare. Primii porumbei ai lui Jos, provin de la tatal sau, Benoit Schoeters. Acesta achizitionase porumbei foarte celebrii inca de la sfarsitul secolului trecut, direct de la celebrul morar Wegge din Lier (acesta a contribuit in mare masura la formarea porumbelului voiajor belgian modern). Pentru a ne da mai bine seama, ce reprezentau acesti porumbei, trebuie precizat ca mari celebritati columbofile s-au laudat ca detin porumbei Wegge: Charles van der Espt, Theo van der Velde, Dr. Bricoux etc. Benoit Schoeters mai detinea porumbei si de la fierarul Swiggers, ai carui porumbei proveneau de la Wegge, Grooters si Ulens, crescatori ce erau considerati ca avand cei mai buni porumbei din acea vreme. Trebuie precizat ca Jos Schoeters era un mare cunoscator de porumbei. Astfel in anul 1927 el vede in piata, intr-un cos unde erau gaini pentru taiat, un porumbel batrin care ii place in asa masura ca il cumpara imediat si il imperecheaza cu cea mai buna femela a sa. Din aceasta imperechere rezulta trei porumbite, dintre care una se va numi “Bordeaux” pentru ca reuseste sa castige zborul de Bordeaux cu avans de doua ore, pe cand avea varsta de un an. In aceeasi perioada exista un anume De Ceulaer care avea un mascul gut inchis ce devenise la zboruri, spaima intregii regiuni. Jos nu se lasa pana nu primeste cu imprumut acest mascul, in anul 1928, pentru a scoate un rand de oua. Acest mascul a fost imperecheat cu o sora a porumbitei “Bordeaux” si a scos un mascul foarte firav si bolnavicios, care nu era de loc pe masura asteptarilor. Jos, care practica o selectie foarte dura, a scos in acea iarna de patru ori acel pui din crescatorie, pentru a-l sacrifica si tot de atatea ori s-a razgandit, fapt pentru care a fost recompensat din plin in sezonul urmator. Acest pui avea sa primesca numele “Aap” (Maimuta) si va deveni cel mai mare AS al lui Schoerters.

 

Ajungand si la urechile Fratilor Janssen, fantasticele rezultate ale lui Schoeters si ale formidabilului “Aap”, acestia s-au pus pe drum cu gandul de a achizitiona ceva porumbei. Dar mare a fost dezamagirea acestora cand ajungand la Schoeters au aflat ca acesta nu are nimic de vinzare. Dupa mari insistente, Schoeters le-a recomandat sa-l caute pe prietenul sau Cas Goosens (acesta il ajuta pe Schoeters in columbofilie si detinea numai porumbei de la el). Neavand alta solutie, Fratii Janssen au plecat sa-l caute pe Cas, care le-a vandut un porumbel albastru murdar-fumuriu din anul 1932 si care era un nepot al celebrului “Aap”.Totusi dupa putin timp, Fratii Janssen nu au mai fost siguri de achizitia facuta si au incercat sa zboare acest porumbel, care primise numele de “Schalieblauwe van 1932” si spre marea lor dezamagire, l-au pierdut la o distanta de 20 km. Daca lucrurile ar fi ramas in acest stadiu, probabil ca in ziua de astazi Fratii Janssen ar fi fost niste anonimi. Norocul insa le-a suras, deoarece un crescator din zona a anuntat pripasirea acelui porumbel. Charel Janssen s-a dus imediat si a luat inapoi acel porumbel pe care il va introduce la matca si-l va imperechea cu cea mai buna femela. Acest porumbel va face in matca o cariera extraordinara. In anii 1933 si 1934 va fi imperecheat cu “Blauw van 1930” si va da pe “Oude Witoger van 33” (Ochiul alb batrin din 33) si “Grote Duivin” (Porumbita mare). “Oude Witoger van 33” a fost un zburator fantastic, iar cand era angajat la concurs avand pui de 10 zile, devenea invincibil. Acest porumbel a fost si un mare reproducator, astfel deja in 1934 l-a dat pe “Rauwstraart”, care a reusit performanta ca la un zbor de la 2oo km, sa castige locul 1 cu un avans de 11 minute, ceea ce reprezenta ceva fantastic la concurenta care exista. Perechea formata din “Schalieblauwe” si “Blauw van 1930” au mai dat si alti castigatori de loc 1, cum ar fi “Grote Witoger” (Ochiul alb mare) si “Late Witoger” (Ochiul alb tardiv). Toti acesti porumbei demonstrau ca pot castiga locuri de 1 cu avans mare, mai ales pe zapuseala si vant frontal. In anul 1935 “Schalieblauwe” a fost imperecheat cu porumbita “Goed Licht van 33” (Guta deschis din 33) care, ca si “Blauw van 30”, provenea tot din vechii porumbei ai lui Drieske Janssen. Din aceasta pereche va iesi “Late van 35” (Tardivul din 35),cel mai mare campion interbelic pe care l-au avut Fratii Janssen si al carui nume va fi rapid schimbat in “Rappe van 35” (Rapidul din 35). Acest porumbel a castigat in 6 ani de 15 ori locul 1. Vazand rezultatele obtinute cu urmasii lui “Schalieblauwe van 32”, la licitatia lui Schoeters din 13 dec. 1936, Fratii Janssen mai cumpara numerele 9 si 13 din aceea licitatie. Aceste numere reprezentau un mascul si o femela din matca lui Schoeters.

 

Adaposturile Fratilor Janssen. Porumbeii din lotul de zbor sunt tinuti in podul casei, in niste adaposturi simple, unde deasupra porumbeilor se afla direct tigla acoperisului. Boxele erau concepute foarte simplu si existau lasate foarte multe locuri intunecoase pentru clocit, care pareau a fi foarte agreate de porumbei. In unele locuri chiar, printre tigle se putea zari lumina, dar aceste spatii asigurau si o aerisire foarte buna. In pod erau amenajate patru compartimente. Pe langa adapostul din pod, mai exista un adapost in gradina, unde erau tinuti de regula porumbeii batrini. Acest adapost avand doua compartimente, gazduia si puii.

 

Metoda de zbor. “Daca vaduvia nu ar fi devenit metoda de zbor, pana in ziua de astazi am fi fost imbatabili”, declara Louis Janssen referindu-se la metoda de zbor. Jocul preferat al Fratilor Janssen a fost naturalul. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, ei au zburat si la vaduvie, dar naturalul a fost intotdeauna metoda preferata. Fratii Janssen erau convinsi ca atat masculii cat si femelele zburate inteligent la natural, pot surclasa foarte usor vaduvii. Dupa parerea Fratilor Janssen, pozitia ideala pentru masculii zburati la natural este cea pe pui de circa 12 zile sau cand acestia mana la cuib. Pozitia optima pentru femelele zburate la natural este cea pe oua de 15 zile, sau pe pui de 8 – 12 zile. Fratii Janssen au semnalat ca trebuie avut grija in perioada cand porumbeii se afla pe pui mici si au lapte in gusa, deoarece daca zborul se face pe arsita, laptele se altereaza foarte usor iar porumbelul este deranjat si se poate pierde.

 

Hranirea porumbeilor. Fratii Janssen au acordat o mare atentie hranirii. Ei obisnuiau ca in timpul iernii procentul de orz administrat sa fie foarte ridicat,  dar trebuie spus ca si in timpul sezonului ei administrau orz. In sezonul competitional, amestecul avea aproximativ urmatoarea compozitie: 50% porumb, 20% borceag, 10% mazare, iar restul cuprindea orz, grau si mei. Hrana era depozitata in vase zincate pentru a preveni infestarea cu paraziti si era administrata porumbeilor in ratii mici de trei ori pe zi.

 

Caracteristicile porumbelului Janssen. Culoarea acestor porumbei este de obicei albastra sau gut deschis, dar pot fi de culoare schalie (marmorat-fumuriu) sau rosie. Porumbeii au o constructie robusta, cu osatura puternica si musculatura foarte dezvoltata. Aceasta constructie foarte robusta s-a mentinut pana in anii ‘60, dupa care insa au inceput sa aiba o constructie mai fina. De asemenea, cu toate ca in zilele noastre se intalneste tot mai rar, geana rosie este o caracteristica a porumbelului Janssen. Ochii tipici sunt cei albi cu pigment gri si albastru, dar se pot intalni si exemplare valoroase cu ochii galbeni. La pigmentatia gri insa,trebuie avut grija ca printr-o buna cunoastere a liniei, sa ne asiguram ca este vorba de o pigmentatie specifica si nu de o depigmentare din anumite motive. O alta caracteristica importanta a porumbeilor Janssen este si robustetea picioarelor. In acest sens putem spune ca nu sunt rare exemplarele care imbatranind, li se ingroasa picioarele in asa masura ca trebuie sa li se taie inelul. Dar cea mai importanta caracteristica a porumbeilor Janssen este viteza si simtul deosebit in orientare. Fratii Janssen au fost niste Quivrain-isti caracteristici, deoarece zborurile lor preferate erau cele de la Quivrain – 130 km si Noyon – 210 km.

 

Generatia campionilor postbelici. Numele “Wondervoske-45”  (Vulpea minunata) B-411053/45,

 

va ramane in intreaga istorie columbofila strans legat de cel al Fratilor Janssen. Aceasta femela rosie a obtinut asa rezultate extraordinare, ca in perioada de dupa razboi in intreaga regiune nu se mai vorbea decat despre ea. Era o onoare deosebita pentru columbofilul care reusea sa castige locul 1 la zborul la care participa si “Wondervoske”, deoarece aceasta femela castiga aproape intotdeauna locul 1. Unul dintre putinii columbofili care au avut aceasta onoare, a fost si Albert van den Flaes din Ravels, dar si atunci porumbelul care a castigat, a fost un nepot al lui “Wondervoske”.

 

Tatal acestei celebre porumbite este “Vos van 39” (Vulpioul din 39), care este un nepot al lui “Vos van 26”, care era unul din rosii luati direct de la Ceulemans. Mama sa este o guta, fiica a celebrei “Grote Duivin”, care este o sora a lui “Witoger van 33”. Urmasii acestei porumbite rosii sunt si astazi foarte apreciati pentru calitatile lor.

 

“Blauwe van 48” (Albastrul din 48) B-6445161/48. Daca ar fi sa se realizeze o statistica a porumbeilor care se afla la originea celor mai multi AS-i nationali si castigatori de locuri de 1, cu siguranta ca “Blauwe van 48” ar domina autoritar. Acest porumbel sta la baza mai multor porumbei celebrii ai Fratilor Janssen, cum ar fi: “Geloger van 67”, “Raket”, “Oude Mercks” etc. Acestia la randul lor sunt baza mai multor AS-i nationali. Acest porumbel se afla si la baza crescatoriei Grondelaers, al carui “Chateauroux” (B-6107809/66) este un nepot al lui “Blauwe van 48”. Acest “Chateauroux”, care a castigat locul 1 National Chateauroux, imperecheat cu o femela de la Cobut, a dat pe “Koninginneke” (B-5127592/71) care a castigat locul 1 National St.Vincent si locul 1 Prov. Brive. Aceasta femela la randul ei este mama lui B-5208031/76, care a castigat locul 1 National Limoges. Tatal lui “Blauwe van 48” este un ne-pot al celebrului “Witoger van 33”.

 

“Bange van 51” (Speriosul din 51) B-6117447/51 este unul din reproducatorii de baza ai Fratilor Janssen. Celebrul “Oude Mercks” este un produs de consangvinizare a liniilor “Blauwe van 48” si “Bange van 51”. Tatal sau este “Vos van 49” (un fiu al celebrei “Wondervoske”), iar mama sa este “Viteske” (Vitezista) 453893/46, care dupa cum ii spune si numele, a fost o extraordinara vitezista.

 

“Bange van 59” B-6236207/59 este cel mai celebru fiu al lui “Bange van 51”. Mama sa este scoasa din “Blauwe van 48” si “Schoon Licht van51” (Guta frumoasa din 51). Acest “Bange van 59” avea sa devina bunicul celebrului “Oude Mercks”.

 

“Oude Mercks” (Batrinul Mercks) B-6282031/67, este porumbelul care va duce faima Fratilor Janssen in intreaga lume. Se pare ca nu exista crescator adevarat, indiferent pe ce continent s-ar afla, care sa nu fi auzit de numele “Oude Mercks”. Acest porumbel va avea o cariera la fel de stralucita ca cea a lui Eddy Mercks, marele campion la ciclism din acei ani, al carui nume il si poarta. Urmasii lui “Oude Mercks” au adus gloria crescatoriilor lui Albert van den Flaes, Pieterse, Grondelaers, Verstraete, Henk van Boxtel, Wouters, Pouwels etc. Chiar si Vanhee si Raymund Hermes au obtinut rezultate extraordinare cu urmasii sai. Tatal sau este “Donkere Stier”(Taurul gut inchis) B-6510753/63, care este un fiu al lui “Stier van 55”. Acest “Stier van 55” provine din “Bange van51” si “Blauwke van 54”. Trebuie amintit ca “Blauwke van 54” a castigat de 15 ori locul 1 si provine din “Blauwke van 48” si “Schoon Licht”. Mama lui “Donkere Stier” provine tot din liniile “Blauwe van 48” si “Bange van 51”. Mama lui “Oude Mercks” este “Kleintije” (Micuta) B-6524603/65 si este o fiica a lui “Bange van 59” (acesta provine din “Bange van 51” si o fiica a lui “Blauwe van 48”). Mama lui “Kleintije” este o nepoata a lui “Bange van 51” si stranepoata a lui “Blauwe van 48”. Deci studiind pedigreul lui “Oude Mercks” se poate observa consangvinitatea avansata a acestui porumbel, pe cei doi AS-i din matca: “Bange van 51” si “Blauwe van48”. Acest porumbel a fost inca din tinerete un AS neintrecut la zbor, reusind sa castige in cariere sa de 18 ori locul1. Cu timpul s-a dovedit ca la reproductie a fost si mai valoros.

 

“Jonge Mercks” (Tanarul Mercks) B-624257/70, este cel mai celebru fiu al lui “Oude Mercks” si a contribuit in foarte mare masura prin urmasii sai, la creearea renumelui tatalui sau. Dar chiar si el insusi a fost un excelent zburator, reusind sa castige de 15 ori locul1.

“019” B-6736019/73 a fost ultimul mare reproducator pe care l-au detinut Fratii Janssen. Acesta in cariera sa a castigat de 18 x locul 1. Pe langa aceste rezultate insa, el a fost si un mare reproducator. Curios la acest porumbel era faptul ca fii si fiicele sale nu obtineau rezultate deosebite, in schimb nepotii erau zburatori senzationali. Din acest motiv, in anii ‘80, puii sai erau cei mai apreciati de catre cunoscatori. Si “019” este un fiu al lui “Oude Mercks”.

 

“Oude Witoger van 65” (Ochiul alb din 65) B-6371177/65, este unul din porumbeii care alaturi de “Oude Mercks” si-au pus amprenta cel mai mult, asupra porumbeilor Janssen contemporani. De-a lungul carierei sale de zburator, a obtinut de 10 x locul 1. Tatal sau este “Halve Fabry”, care provine dintr-un fiu al perechii “Blauwe van 48” cu “Schoon Licht van 54”, imperecheat cu o sora a celebrului “Porthos” al lui Fabry. Mama sa este “Schoonlicht van 62”. Cel mai celebru fiu al acestui porumbel a fost “Oude Raket van 73” (“Batrinul racheta din 73”) B-6276400/73. Mama acestuia este “Goede Duifke van 72” (Porumbita buna din 72), care este o fiica a lui “Jonge Mercks”.

 

“Oude Geeloger van 67” (Batrinul Ochi Galben din 67). B-6282027/67. Asa cum ii spune si numele, acest porumbel are ochii galbeni, ceea ce nu este prea caracteristic porumbeilor Janssen. De asemenea el are un stern mai adanc si foarte robust. In cariera sa de zburator, el a obtinut de 16 x locul1. Acest porumbel provine din liniile “Blauwe van 48” si “Bange van 51”. Unul dintre cei mai celebrii fii ai sai este “Oude Geeloger van 74”, care a fost de asemenea si un mare reproducator.

 

“Chantilly” B-6150123/89 a fost ultimul mare campion al Fratilor Janssen. Acesta a castigat cu mare avans in anul 1990, zborul belgiano-olandez de la Chantilly. Acest porumbel provine dintr-o imperechere tata-fiica. Tatal sau este un nepot al lui “Oude Witoger”. Dupa acest succes, Fratii Janssen au mai castigat cateva locuri 1, dar intr-o concurenta mica, iar incepand cu 1995 nu au mai participat la zborurui.

 

Este cunoscut de toata lumea faptul ca Fratii Janssen insoteau porumbeii vanduti, doar de titlul de proprietate fara a elibera insa pedigreu. Dar datorita extraordinarei lor valori ca reproducatori si a faimei acestor porumbei pe plan mondial, s-a ajuns chiar la falsificarea semnaturii Fratilor Janssen si a stampilei pe care acestia o aplicau pe titlurile de proprietate ale porumbeilor vanduti. Cel mai cunoscut scandal in care s-a uzat de o astfel de frauda, este cel din 1982, cand s-au vandut in Marea Britanie 23 de porumbei cu acte falsificate, contra sumei de 700.000 franci belgieni.

Sursa : www.magazincolumbofil.ro