Piet de Weerd

Patrick Philippens s-au intalnit cu domnul Piet de Weerd. Aceasta personalitate legendara le-a dezvaluit o parte din impresionanta sa cariera si au discutat despre multe subiecte columbofile de interes pentru orice crescator interesat. Selectia porumbeilor `la mana` este  unul dintre subiectele abordate de olandezul Piet de Weerd, din Breda, in acest interviu. Desi la ora aparitiei in presa a acestui interviu de Weerd nu mai participa la concursurile sportive, acesta a ramas cunoscut intregii lumi columbofile mondiale ca fiind unul dintre cei mai apreciati scriitori columbofili si expert in selectia porumbeilor voiajori.
 
Prefata autorului
Nu pot spune multe lucruri despre inceputurile mele in ale porumbeilor fara a face o legatura directa cu numele lui Piet de Weerd. Aveam 16 ani atunci cand eram in cautarea primilor mei porumbei si parintii mi-au pus in mana cartea `On joue…On lache…` (`Zburam…..lansam`), o carte scrisa de catre Andre Vanbruaene si Piet de Weerd. Am citit cartea de multe ori si pot spune ca practic devoram capitolele in care se scria despre  Cattrysse, Huyskens-Van Riel, Delbar si despre alti maestri columbofili din Belgia la acea vreme. Imi imaginam ca ii vizitez si impreuna cu ei studiam pedigreele, rezultatele si porumbeii lor ASI, ca invatam multe despre cum anume si-au cladit susa de porumbei si multe alte lucruri. Toate scrierile lui Piet de Weerd m-au captivat. Ma faceau sa visez la faptul ca eram foarte aproape de a obtine succesul. Dupa ce am citit si `Zburatorii cerului` nu mai aveam nici un dubiu in minte: de Weerd era cel mai mare. Mi-a ramas si acum in cap, aproape pe de rost, capitolul intreg dedicat fratilor Janssen din Arendonk.
La vremea respectiva nu aveam sa imi imaginez ca aceasta lucrare va crea o adevarata manie Janssen care va continua si in ziua de astazi.
Piet de Weerd dobandise un stil aparte de relatare a fenomenelor columbofile, un stil unic de redactare care i-au facut scrierile sa se ridice la un nivel respectabil deosebit. Acesta dobandise mai bine decat oricine altcineva tehnica selectiei porumbeilor si a criteriilor de imperechere. A fost persoana care a `creat` multe crescatorii recunoscute in lume si a contribuit partial la succesul multor altor cresctori.
 
Linia Jan Aarden poarta emblema lui Piet de Weerd, la fel si asupra germanului Raymund Hermes a avut o mare influenta. In afara celor doua lucrari: `Zburam…..lansam` si `Zburatorii cerului`, Piet de Weerd a mai publicat lucrari importante precum `Primavara-Vara-Toamna-Iarna` si `Rasa Janssen din Arendonk`. Tot el a mai scris foarte multe articole in diverse alte reviste columbofile de specialitate. Michel Beaune, persoana care a fost responsabila de editarea variantei in limba franceza a cartii  `Zburam…..lansam` spunea despre el: `Daca vrei sa sti orice lucru despre porumbei, atunci intreaba-l pe Piet de Weerd – el este omul care stie despre ce vorbeste`. O alta persoana care l-a cunoscut foarte bine pe de Weerd este fiul sau, Henk, un medic veterinar din Breda specializat in porumbei. Acesta a trait in jurul parintelui sau mult timp si il cunoaste mai bine decat oricine.  Henk spunea despre el: `Tatal meu a fost intotdeauna un exemplu pentru mine; nu numai in sportul columbofil, ci in tot. Avea o inteligenta sclipitoare. Aveam intotdeauna o incredere oarba in el. Mi-a salvat viata in timpul bombardamentelor care au avut loc asupra orasului Breda. Aveam numai cinci ani atunci cand a inceput sa vorbeasca cu mine despre vizitele lui la diferite crescatorii. Intotdeauna ne-am inteles foarte bine. Imi amintesc despre multe intalniri pe care le-a avut cu diversi campioni belgieni. Stiu ca acestia erau in stare sa ii intinda covorul rosu atunci cand tata ii vizita.

Carui fapt i se datoreaza enorma dumneavoastra popularitate in lumea columbofila, maestre Piet?
Probabil pentru faptul ca ma pricep la selectia porumbeilor. Oamenii cred ca eu sunt in stare sa privesc in `interiorul` porumbeilor. Dar lucrurile nu stau asa, desigur. Eu doar am idei clare si bune despre unele lucruri.


 
Unde ati invatat toate aceste lucruri?
Prin practica si antrenament.
 
Ce v-a adus in sportul columbofil?
M-am nascut intr-un mic sat din apropiere de Middelharnis si in ciclul primar am fost un elev bun si silitor; iar directorul scolii m-a sfatuit ca as face bine daca as urma si cursurile ciclului secundar. Scoala din Middelharnis era singura care asigura ciclul secundar pe insula Overflakkee. Acolo am petrecut cinci ani si chiar de la inceput am intrat in legatura cu Ko Nipius, cel mai bun columbofil olandez al perioadei respective. Intre anii 1925 si 1930 am petrecut mult timp in compania lui Ko Nipius. In columbofilie selectia porumbeilor este cel mai important lucru si pentru a invata asta iti trebuie multa practica. Multi crescatori dispar din lumina reflectoarelor timp de 5-6 ani dupa ce au obtinut succesul din cauza faptului ca nu au mai fost capabili sa gaseasca cele mai bune perechi de reproducatori. Raymund Hermes este un crescator care a inteles acest lucru foarte repede. `Am aceeasi porumbei ca si tine`, imi spunea el, `totul depinde daca ai perechi bune la reproductie`. Noua din zece crescatori nu stiu cum sa procedeze, dar atunci cand ii auzi vorbind crezi ca nici unul dintre ei nu are nevoie de sfaturi din partea unui maestru. Aceasta atitudine a lor este un lucru straniu in sportul columbofil.  Exista, de asemenea, multi crescatori care nu stiu sa faca diferenta dintre un porumbel si o cioara, dar au impresia ca stiu totul dupa ce au obtinut cateva succese.
 
Care este chemarea ta Piet?
Jurnalismul si selectia porumbeilor. Mi-am terminat studiile in anul 1930, intr-o perioada grea, dupa cum toti stim. La vremea aceea am acceptat orice slujba care mi s-a oferit. Am scris pentru ziare regionale, chiar si despre fotbal, dar cel mai mult despre sportul columbofil. In anul 1935 i-am intalnit pentru prima data pe fratii Oomens din Breda si pe Martin Van Tuyn. Asta se intampla la Roosendaal, la o imbarcare pentru o cursa internationala la Bordeaux. In acelasi an in Antwerp s-a deschis `Sportpaleis` si acolo am avut ocazia sa ii intalnesc pe Dr. Bricoux, Duray, Stassart si multi altii. La acea vreme eu eram tanarul care punea o multime de intrebari. Inceputurile mele ca selector de porumbei merg pana in anul 1935, in crescatoria fratilor Oomens, care erau cei mai buni la vremea aceea, chiar si mai buni decat Ko Nipius. Jef, cel mai mic dintre frati, lucra in mod curent si pentru fratii De Scheemaecker. Am avut o colaborare de 10 ani cu Jef Oomens. Aici ar mai trebui sa adaug ca am lucrat cu porumbei toata viata mea. Nu cu mult timp in urma am primit invitatii sa selectez porumbei in toate colturile lumii. Am inceput sa fac acest lucru in anul 1937 si am sfarsit prin a face din asta o cariera. Oamenii imi cereau asta si chiar doreau sa ma plateasca.
 
Cu cati bani erai platit la inceput?
In Olanda am inceput sa selectez porumbei doar pe cinci florini pe crescatorie, indiferent de numarul de porumbei si trebuie sa va spun ca erau sute. Cand credeam ca am terminat apareau si mai multi solicitanti. Curand, in Belgia, am inceput sa castig o jumatate de florin pe porumbel. La vremea respectiva erau bani frumosi. In anul 1955 am mers in Africa de Sud si apoi in America. `American Racing Pigeon News` m-a invitat si chiar mi-a stabilit un program al vizitelor. Asta m-a impiedicat sa vad orasele New York, San Francisco precum si Canada. Am stat acolo timp de 3 luni. Un astfel de program mi-a fost stabilit si in Africa de Sud. Acolo am selectat nu mai putin de 20.000 de porumbei, chiar daca in final din aceasta afacere nu am castigat decat 500 de florini. Tipii care m-au invitat atunci au profitat de mine. Dar in acea excursie am intalnit si alti oameni. A doua oara am mers la Johannesburg, la receptia organizata de catre un comitet columbofil si de aceasta data am avut stabilit un program. La fel s-a intamplat si in America. Din aceste excursii am invatat foarte multe lucruri.
 
Dupa ce ai scris foarte multe articole despre porumbei si ai publicat cinci carti, ce te declari in final: un scriitor pe teme columbofile sau un selectioner de porumbei?
Intai de toate sunt un selectioner de porumbei. Scrierile despre porumbei au fost mai mult un hobby. Faptul ca oamenilor le-a placut sa imi citeasca articolele si cartile le-am pus pe faptul ca am avut cunostinte perfecte in ceea ce priveste porumbeii. Am prezis lucruri care s-au adeverit dupa cinci ani. Am spus unor crescaatori care mi-au prezentat porumbeii ca vor fi terminati in 3 ani, dar nimeni nu m-a crezut atunci. Cel mai important lucru pe care nu am incetat sa il repet este faptul ca un crescator trebuie sa fie capabil sa isi stabileasca cu succes perechile de reproductie. Alfel el ajunge sa decada. Cu 20 de ani in urma, atunci cand Raymund Hermes a venit sa ma vada, m-a intrebat: `Cat timp imi va lua sa ajung campion?`
Intotdeauna bine informat, acesta mi-a sugerat: `Ar trebui sa-i cumpar pe cei mai buni trei porumbei ai tai si nimic mai mult`. Atunci am fost de acord cu el ca si eu as avea nevoie de acelasi timp ca si el, dar el a completat: `Tu intotdeauna vei putea pune ceva in locul lor`. `Nu este chiar asa de simplu precum spui`, i-am raspuns. Tocmai il cumparasem pe `Piet`, un fiu al renumitei perechi de reproducatori a lui Karel Meulemans din Arendonk. Asa au stat lucrurile. Un american din San Francisco a venit in vizita la mine si a dorit sa cumpere niste porumbei. Nu avea multi dolari de cheltuit. L-am spus ca ar fi bine sa il viziteze pe Meulemans pentru ca si eu eram interesat sa ii vad acestuia pasarile. Cinci ani mai tarziu Karel a reprodus cateva `staruri` din perechea sa de reproducatori. Americanul a dorit sa afle care era cel mai bun si cand i-am spus ca `Junior` si `Cadet` au obtinut cele mai bune rezultate, americanul a intrebat daca porumbeii erau de vanzare? `Da`, i-a raspuns Karel, `pentru 200.000 de franci`. In plus el i-a mai spus: `Daca Piet mi-a adus in crescatorie un yankeu inseamna ca pot sa cer mult pe porumbei`. Americanul a refuzat oferta, motivand ca porumbeii sunt prea scumpi. Acest eveniment m-a intristat si l-am intrebat pe Karel daca as putea trece pe la el ziua urmatoare.
Am avut oportunitatea sa il tin in mana pe `Piet`, si acesta m-a determinat sa fac o mare afacere. Cand am revenit a doua zi la Karel, in jurul orei 11.00, am vazut din nou porumbeii. Am pus sase dintre ei intr-un cos si l-am intrebat pe Karel: `Cat costa un porumbel?` In clipa aceea el nu stia catre care porumbel erau indreptati ochii mei. Asa am cumparat eu doi porumbei, pe `Piet` si pe una dintre surorile lui. Aceasta femela a fost chiar mai valoroasa decat `Piet`, dar din nefericire a murit putin mai tarziu. Nu imi mai amintesc cat am platit pentru acesti porumbei, dar nu a fost un chilipir. Asa l-am cumparat eu pe `Piet`.
Cand i l-am aratat lui Hermes acesta a dorit sa il cumpere imediat, dar i-am explicat `acesta este cel mai bun porumbel al meu si ar trebui sa il pregatesc de zbor pentru ca limita sa este in jur de 400 sau 500 km`. `Cum poti spune asta?`, m-a intrebat Hermes. `Nu stiu, dar eu asa sper`. Hermes a dorit foarte mult sa cumpere acest porumbel, dar eu am tinut sa il pastrez. `Sunt pregatit sa iti dau adresa creascatorului de la care am cumparat acest porumbel`, i-am spus si chiar am facut-o. Am mai avut un porumbel  cu o astfel de problema pe cap, un campion de Jan Aarden de la 1000 km.. Acest porumbel a fost o nulitate. A inceput sa se auda despre el doar dupa ce i l-am vandut lui Hermes. Al treilea porumbel pe care Hermes l-a cumparat de la mine a fost `24`. Atunci cand i-am spus `Acestia sunt cei mai buni trei porumbei ai mei`, el mi-a raspuns: `Mai intai hai sa mergem si sa mancam ceva in Antwerp`. Am procedat asa cum a spus el si la ora 8 seara i-am inmanat cei trei porumbei lui Hermes. Printre ei se afla si `Piet`. I-am spus atunci lui Hermes ca ma tem pentru ca porumbelul de Meulemans s-ar putea sa il coste un nou Mercedes 190. `Nu este nici o problema`, mi-a raspuns atunci. `Si atunci esti pregatit ca cheltuiesti atat de mult in conditiile in care nu ma cunosti foarte bine?` `Te cunosc suficient de bine, altfel nu as fi venit niciodata sa te vad. Ne intelegem noi`. Sunt oameni care vor spune: `Ce a facut Piet de Weerd in crescatoria lui Meulemans as putea sa fac si eu la fel de bine. Ceea ce trebuie sa fac este doar sa merg acolo si sa cumpar un porumbel si as fi sigur ca acesta ar fi unul bun`. Dar nu trebuie sa se uite faptul ca 80% dintre porumbei sunt lipsiti de valoare, nu conteaza de unde ii obtii. Si trebuie sa fii foarte atent atunci cand doresti sa ii pui la pereche pe ceilalti 20% dintre porumbei. Crescatorii care au invatat cate ceva despre porumbei, din carti, merg si cumpara porumbei, crezand ca au cumparat unul bun. Si daca se intampla ca pasarea sa nu fie una buna atunci acestia dau vina pe cel care le-a vandut porumbelul. Aceia care nu au afinitatea si inclinarea de a cumpara porumbei buni cel mai adesea cumpara rebuturi, dar ei sunt fericiti ca respectivul porumbel reprezinta de fapt salvarea lor.
 
Pe de alta parte, daca acestia au in crescatorie, la un moment dat, un porumbel bun ei cred ca sternul porumbelului lor este prea scurt sau coada este prea lunga, desi toti porumbeii buni au asemenea defecte.  Doar cosul stabileste care este valoarea reala a unui porumbel. Daca nu le place cum arata un astfel de porumbel bun, atunci il imperecheaza cu o pasare mare, frumoasa. Si daca procedeaza astfel decaderea lor se produce mai devreme cu doi ani. Asta arata modul cum gandesc crescatorii de porumbei. Din aceasta cauza se pot intalni astazi atat de multi porumbei mari in cursele de demi-fond si din aceasta cauza aceasta categorie de zboruri este pe cale sa fie distrusa. Pentru cursele de fond ai nevoie de alt tip de porumbei, un tip de porumbei `completi`. Ar trebui sa mai adaug ca pentru cursele de fond ai nevoie de `zburatori de cursa lunga`. Cei mai buni porumbei din lume sunt `zburatorii de fond si maraton`.
 
Deci i l-ai vandut pe `Piet` lui Hermes pentru un Mercedes?
Da, pentru pretul unei astfel de masini. Hermes mi-a platit 60.000 marci germane (echivalentul a 1.200.000 de franci belgieni), dar nu numai pentru `Piet`.
 
Dar cine vinde porumbei pentru o asemenea suma trebuie sa fie sigur ca acesti porumbei sunt foarte valorosi.
Draga prietene, la data respectiva reputatia mea era atat de mare incat oamenii ma priveau ca pe un `clarvazator` in sportul colmbofil.
 
Trebuie ca erai convins ca Hermes va avea success cu acest porumbel.
I-am sugerat lui Hermes ca ar fi mai bine daca ar mearge la Meulemans si ar cumpera alte 15 pasari similare pentru acelasi pret. Dar Hermes este un tip inteligent. El mi-a raspuns: `Te cunosc. Eu imi doresc acest porumbel si nu altul`. Si nu a gresit. Pentru el, cumparand 3 porumbei de la mine era ca si cum ar fi cumparat un diamant de la un bijutier.
 
Si ce te facea sa crezi ca acel porumbel era unul bun?
Aceasta era senzatia pe care am avut-o la data respectiva. Am avut posibilitatea sa analizez 50 de porumbei din crescatoria lui Meulemans. Atunci cand i l-am vandut pe `Piet` lui Hermes acesta avea numai sase luni.
 


Piet, ne poti spune mai multe despre modul tau de selectie? Si poate fi invatat acest tip de selectie?
Da, sigur ca poate fi invatat, dar pentru asta trebuie mult antrenament si trebuie sa te obisnuiesti cu acest tip de selectie. Oricine doreste sa joace biliard si sa o faca bine, are nevoie de multa practica, asa-i? Acelasi lucru este valabil si pentru cine doreste sa cante la un instrument muzical. Atunci cand a fost intrebat cum de a ajuns sa cante atat de bine la pian si cat timp i-a luat pentru asta, marele pianist Horowitz a raspuns: `25.000 de ore`. Exercitiul si practica sunt elemente esential in acest caz. Stiu de exemplu ca Blomdahl, campionul la biliard, se antreneaza zi si noapte, in ciuda talentului sau remarcabil.
Deci ai avea nevoie si de ceva talent pentru acest lucru?
Si talent, dar si multa perseverenta. Pentru a ajunge aici unde ma aflu acum a trebuit sa exersez foarte mult. De ce credeti ca sunt de acord sa selectez sute de porumbei in perioada dintre Craciun si Anul Nou, indiferent daca este frig sau ninge? Pentru ca asta imi aduce cinci sute de florini si imi place sa castig.
Cum simtiti muschii unui porumbel?
Ar fi fost mai bine sa pui acesta intrebare unui profesionist. Un maseur care maseaza muschii atletilor ar fi mai indicat sa iti raspunda la aceasta intrebare. Eu stiu doar ca un porumbel `rigid` nu poate da rezultate foarte bune.
 
Ne puteti arata acest lucru pe un porumbel din crescatoria dvs.?
Desigur. Dar cum va pot face sa intelegeti? Daca m-ai pune sa aleg intre o pisica neagra si una alba intotdeauna as putea sa iti raspund: `Asta este alba iar asta este neagra`. Dar asta ar fi mult prea usor. Dar sa luam un alt exemplu. Sa presupunem ca iei o banda subtire de lemn care la un capat este neagra iar la celalalt alba si o tai intr-o suta de bucati, numerotate de la 1 la 100, iar cea de la jumatatea ar fi gri si ar purta numarul 50. Pentru ati antrena vederea ai fi solicitat sa apuci o bucata de o anumita culoare. Si ar trebui sa identifici numarul corespunzator culorii, bineinteles fara sa il poti citi. Imagineaza-ti ca ti se arata bucata cu numarul 47. Nu conteaza daca tu indici numerele 44 si 51 care sunt foarte apropiate. Trebuie sa fii capabil sa indici numarul exact dupa cativa ani de practica. Astfel atingem punctul sensibil al problemei. Trebuie sa fii capabil sa detectezi cele mai mici diferente cu cea mai mare acuratete. Orice opinie se bazeaza pe diferente. Este imposibil sa realizezi o selectie buna daca nu iei in calcul diferentele care exista.
 
Si vrei sa spui ca nu ne poti spune numarul bucatii de lemn despre care am vorbit mai sus fara sa fii invatat acest lucru din practica?
Exact. La porumbei insa aceasta problema este si mai complicata.
De Weerd: Un dirijor are nevoie de o anumita perioada de timp pana cand ajunge sa isi dirijeze foarte bine orchestra. Asta nu este un lucru foarte usor si asa se explica de ce exista si mari dirijori, dupa cum exista si dirijori mai slabi. Exemplul cu bucatica de lemn pe care vi l-am dat mai sus este oarecum simplificat. Haideti sa luam un alt exemplu. Turnati 1 litru de apa intr-o carafa. Iar persoana care va poate spune imediat ce cantitate de apa se afla in carafa trebuie sa fie una cu experienta. Atunci cand doresti sa iti construiesti o linie de porumbei, incepi prin a-ti achizitiona porumbei. Si care credeti ca este cea mai buna achizitie? Un campion national ar fi foarte potrivit. Experienta mea imi spune ca pasarile de care avem nevoie le putem gasi in familia unui astfel de campion national. Atunci cand cineva doreste sa isi creeze o linie de porumbei de demi-fond, atunci isi poate imperechea porumbeii cu pasari de viteza. Este un lucru usor sa iti faci porumbeii mai rapizi. Dar atunci cand vine vremea sa afli ce este in capul unui porumbel, lucrurile sunt mult mai dificile. Unii crescatori afirma ca ei pot citi in ochii unui porumbel. Pentru mine, crescatorul care imperecheaza doi porumbei cu pupile mari o ia pe un drum gresit. Dintr-o astfel de pereche cineva ar putea produce pui valorosi, dar ar avea sanse mici.
 
Asadar, fara pupile mari?
Nu. Ar trebui sa va construiti crescatoria pe porumbei cu pupila mica si cu irisi foarte viu colorati. In orice caz, daca te bazezi exclusiv pe acest lucru si nu accepti verdictul cosului, sfarsitul iti este aproape. Crescatoria ta va fi plina de Rubensi si Rembrandti, dar acestia nu ar fi in stare nici macar sa traverseze strada. Testul cosului de zbor nu trebuie sa fie niciodata indepartat din procesul nostru de selectie.
 
Ce calitati cautati la musculatura unui porumbel?
Trebuie sa incepeti cu extremele. Un porumbel `extrem` este un porumbel frumos si mare. Este bine cand un porumbel arata astfel, dar acest lucru nu este de prea mare folos in concursuri. Nu este tipul de porumbel cel mai potrivit. Si, daca vei ajunge sa reproduci din astfel de porumbei, nu vei obtine nici macar 1 pui bun dintr-o suta. Este doar o pierdere de vreme. 
 
Se poate compara musculatura unui porumbel cu cea a oamenilor?
Musculatura umana trebuie pusa in actiune. Iar a atletilor este antrenata suplimentar. Pe de alta parte, porumbeii nu au o mare nevoie de antrenament.
Acest lucru este valabil chiar si pentru porumbeii de fond si maraton. Chiar si atunci cand nu sunt pregatiti foarte dur in antrenamente, porumbeii pot obtine premii de top chiar si in conditii dificile. Dar trebuie sa bea multe lichide. Asta este important. Trebuie sa bea multe lichide deoarece in timpul unui zbor lung trebuie sa dea din aripi chiar si de 250.000 de ori. Acest lucru nu se poate realiza in absenta fluidelor si nu putem face nimic pentru asta. Un porumbel `umed` presupun ca arata ca unul care isi gestioneaza bine apa din organism, presupun. 
 
Ce intelegeti printr-un porumbel `umed`?
Un porumbel care nu transpira; nu are glande sudoripare. Un porumbel `umed` este jilav la atingere. Opusul acestui tip de porumbel este cel `uscat`. Dar acest lucru poate tine de linia porumbelului. Pasarile din ultima categorie trebuie eliminate din crescatorie fara nici un fel de ezitare. Porumbeii pot deveni `uscati` si daca stau intr-un mediu umed unde pot contacta diferite boli. Am invatat acest lucru de la Henk. In opinia sa, porumbeii `umezi` se regasesc in crescatoriile uscate, iar cei `uscati` in crescatorii `umede`.  Henk de Weerd a mai adaugat: `Din punct de vedere genetic, un porumbel este fie `umed`, fie `uscat`, dar acest fapt depinde si de starea lui de sanatate. Si nu este un lucru usor sa descoperim cauzele. Nu vom gasi multi porumbei `uscati` atata timp cat acestia se pierd foarte repede ca un raspuns la deficienta lor fizica. Atunci cand descoperi ca ai porumbei `uscati` in crescatorie, atunci nu trebuie sa ii zbori. Daca sunt `umezi`, pot merge linistiti la zbor. Crescatoriile supraaglomerate, unde aerul lipseste, sunt foarte proaste. In astfel de crescatorii veti intalni porumbei `uscati`. Penajul acestor porumbei este de proasta calitate. In crescatoriile bune se regasesc porumbei `umezi`; in aceste crescatorii, umiditatea relativa este de 50-60%. Acestea sunt cele mai bune. In termeni fizici, este o mare diferenta intre `umed` si `uscat`, dar unii crescatori nu sunt capabili sa distinga diferenta`.
 
Ne puteti dezvalui mai multe lucruri despre tehnica imperecherii?
Este de preferat sa pornesti in aceasta problema cu masculi buni. Am o singura preocupare, din clipa in care m-am axat pe cursele de fond. Asa ca va sugerez sa incercati sa obtineti un `cursier de distanta lunga`, asa dupa cum m-a sfatuit si pe mine Hermes. Apoi cumparati cateva femele care au fost reproduse din parinti in varsta de 10 sau 12 ani, nu din yearlingi. Intotdeauna vei avea un succes mai mare cu astfel de porumbei decat cu pui reprodusi din doi yearlingi.
 
V-ati construit vreodata perechile dupa principiul `Iata aici masculul de care am nevoie si femela care i se potriveste?`
Da, desigur, dar asta se bazeaza pe o evaluare. Multi crescatori vin la mine cu diverse loturi de porumbei (unii chiar si cu 30 de pasari) si majoritatea dintre ei arata rau. Si acestia nu se pricep sa isi imperecheze porumbeii. Acest lucru este valabil in aproape 10 cazuri din 10. Foarte adesea se intampla ca unii crescatori sa cumpere porumbei buni dar din care ei nu reusesc apoi sa reproduca nimic de valoare. Drept rezultat, acestia ii sacrifica dupa doi sau trei ani. De ce se intampla asta, va veti intreba? Pentru ca trebuie sa stii ca este foarte important sa iti stabilesti corect perechile de reproductie. Nu este un lucru usor si, in plus, ai nevoie si de noroc. Cu cateva zile in urma, fiul meu Henk imi vorbea despre `Argentina`, o femela care a reprodus in viata ei cativa pui tardivi de valoare. Problema nu era cu `Argentina`, ci cu faptul ca noi nu am fost in stare sa ii gasim partenerul potrivit.
 
La ce va uitati atunci cand imperecheati porumbeii?
Personal, nu acord o atentie deosebita unui anumit `tip de porumbel`. In viata mea, am imperecheat multi porumbei pe care altii nu s-ar fi gandit sa ii puna la pereche si printre acestia s-au aflat porumbei cu sternul mai scurt sau cu coada lunga. Acesta este tipul de porumbel pe care cosul il elimina de cele mai multe ori. Exista multi crescatori care nu agreeaza acest calapod de porumbei. Si, atunci cand au in crescatorie astfel de porumbei, prefera sa ii imperecheze cu parteneri care au sternul lung si coada mai scurta. Majoritatea porumbeilor de fond pe care eu i-am vazut in viata mea aveau aceste caracteristici. E un adevar care nu poate fi pus la indoiala, dar nimeni nu vrea sa-l creada. Aici trebuie sa faceti distinctia intre cursele de fond – de la 600 km la 900 km – si cursele de mare fond in care porumbeii petrec o noapte afara. Bineinteles ca exista si exceptii de la regula. Porumbelul `Klare`, care i-a apartinut lui Desmet-Mathijs, a fost unul dintre acestia. Avea aripi lungi, sternul nu era scurt, iar coada nu o avea lunga. La porumbeii de fond pe care i-am examinat in cariera mea, aproximativ 70% dintre ei aveau un stern mai scurt. Intotdeauna am acordat o atentie deosebita acestei probleme. Stiu ca in Belgia, ca si in Olanda, majoritatea porumbeilor sunt de talie mijlocie. Nu ma pot pronunta insa exact asupra porumbeilor de demi-fond pentru ca nu am vazut multi porumbei din aceasta categorie. Se spune ca acestia sunt mai mari ca talie, dar eu nu sunt de acord cu aceasta idee.
Si astazi preferintele crescatorilor se pare ca sunt pentru porumbeii de talie mai mare. Din punctul meu de vedere, acest lucru se intampla din cauza lipsei de experienta. In cariera mea, am vazut cativa porumbei buni de demi-fond, inclusiv pe cei ai lui Horemans, care era cel mai bun la acea vreme in Belgia, iar porumbeii sai nu era foarte mari. Nici porumbeii de Stichelbout nu sunt masivi. Si au o greutate mai mica de carat. Toti porumbeii buni de fond care mi-au trecut prin mana in ultimii 25 de ani erau de talie medie. Nu cunosc nici macar un porumbel campion de fond care sa fi fost de talie mare.
 
Urmariti si alte detalii atunci cand va stabiliti perechile de reproducatori?
Caut o pupila mica, cu un ochi bogat colorat si nu imi place ca inelul din jurul pupilei sa fie foarte pronuntat. Dar, daca un porumbel cu un astfel de inel mai pronuntat se intampla sa zboare bine, nu am nimic impotriva lui. Oricum, sfatul meu este sa nu imperecheati doi porumbei cu altfel de inele pronuntate si in mod sigur nu timp de doua generatii. Asta daca nu vreti sa va ruinati munca. Nu pot sa explic acest lucru, dar ce pot sa spun este ca el se respecta.
 
Luati in calcul si varsta porumbeilor la imperechere?
Nu. Un porumbel de trei ani nu este mai bun ca reproducator decat unul care are 10 ani. Nu exista nici o diferenta. Avand in vedere ca ochiul unui porumbel se imbunatateste odata cu inaintarea in varsta, unii crescatori ar fi tentati sa creada ca porumbeii mai in varsta ar fi mai valorosi.  Drept urmare, este mult mai usor sa judeci un porumbel in varsta de 10 ani, de exemplu. In acest lucru consta una dintre principalele dificultati ale selectiei. Luati in calcul ochiul unui porumbel in varsta de doi sau trei ani. Se pare ca la porumbeii in jurul acestei varste ochiul sau este cel mai expresiv. Acesta este un punct de vedere pe care cei care il sustin gresesc. Adeseori, crescatorii compara ochiul unui porumbel de cinci ani, de exemplu, cu cel al unui yearling, care nu poate fi un ochi perfect. Ochiul unui porumbel in varsta de cinci ani este un etalon pentru un selectioner de porumbei. Si atunci cand fac acesta analiza incep sa se intrebe de ce au pastrat un porumbel pana la o asemenea varsta? Pentru ca este un porumbel bun, desigur!
 
Deci nu poti fi sigur niciodata?
Inca nu pot fi sigur. Si nu pot spune ca am intalnit pana acum un selectioner de porumbei care sa poata spune ca este sigur in legatura cu un porumbel. Nu spun ca el nu poate sa existe, ci doar ca eu nu l-am intalnit.
Dar exista si selectioneri de porumbei care afirma ca garanteaza calitatea imperecherilor pe care le fac, asa-i?
Din punctul meu de vedere, va pot garanta ca aceasta este o prostie. Am mai spus-o si pana acum si o repet ca probabil exista persoane care pot judeca mai bine decat mine un porumbel dupa ochiul sau, dar nu sunt mai buni decat mine in aprecierea unui porumbel atunci cand il examineaza la mana.
 
Asadar, mana dvs. stanga este cea mai buna?
Eu tin porumbeii in mana dreapta dar ii analizez cu mana stanga. Mana dreapta imi este mai putin de ajutor in aprecierea porumbeilor. Cu dreapta nu pot face diferenta intre o cioara, o gasca sau un porumbel.
 


Asadar, simtul dvs. la atingerea porumbeilor se regaseste in mana stanga. Fiecare deget de la mana stanga are rolul sau?
Actionez numai cu trei degete si experienta mea are in spate 50 de ani de practica in acest domeniu.
Pentru a descrie tehnica de analiza a lui Piet de Weerd, redam in continuare pasajul pe aceasta tema aparut in cartea `Zburatorii cerului`:
`Ia porumbelul in mana stanga si prinde-i picioarele intre degetul aratator si degetul mijlociu. Degetul mare il tii pe tartita, atingandu-ti degetul aratator si pe cel mijlociu. Astfel, aripile ii sunt imobilizate fara ca porumbelul sa-si dea seama. In acest moment, poate incepe lucrul cu mana stanga. In trecere, ar trebui sa mentionez ca trebuie sa-ti exersezi mult buricul degetelor ca sa le sporesti sensibilitatea la atingere. Pune-ti degetul mare de la mana stanga pe spatele porumbelului si strange-ti mana astfel incat cele patru degete sa sa fie pozitionate in linie dreapta pe pieptul sau. Arta consta in `a simti` prin penaj, exercitand o presiune suficient de puternica cu degetul mare, pus pe spatele porumbelului, ce actioneaza ca un mijloc de exercitare a presiunii. Aici sunt cinci importante aspecte: (1) Calitatea musculaturii (contractiile si calitatatea tesutului muscular); (2) Potentialul de a acumula rezerve (rezistenta); (3) Masa musculara (forta porumbelului); (4) Fluxul sangvin din tesutul muscular si (5) Vitalitatea porumbelului in general. Aceste cinci aspecte trebuie analizate separat. Daca unul dintre aceste aspecte exista, se poate presupune ca exista si celelalte`. (sfarsitul citatului preluat din cartea `Zburatorii cerului`).
 
V-au fost de folos numeroasele selectii efectuate in decursul anilor?
Practic, nu am avut nici un esec. La inceput, in Belgia, selectionam doar porumbei de viteza. Niciodata nu am avut un esec total. Desigur, am facut si greseli, dar nu multe. Ma bazez pe vitalitatea porumbelului, pe agresivitatea, pe ochii sai etc. Intotdeauna am dorit sa vad si parintii porumbeilor pentru a-i analiza si la fel am procedat pentru toti porumbeii pe care am dorit sa ii cumpar. Inclusiv cu fratii si surorile lor. Procedand astfel, am invatat o multime de lucruri inainte de a mă desparti de bani. Nu la fel s-a intamplat si cu porumbelul `Piet` de la Meulemans. In cazul lui, nu am stiut decat ca mama sa era o femela de Janssen iar tatal sau un porumbel de la Van den Bosch. Nu era un porumbel de prima mana. Si Desmet-Mathijs are multi porumbei asemanatori. Acestia au pur si simplu porumbei buni.
 
Ce ne puteti spune despre porumbeii de zbor si de ce anume ai nevoie pentru a avea succes in concursuri?
Imi dau seama ca ceea ce simt eu cu degetele atunci cand analizez porumbeii reprezinta doar 10%. In trecut, atunci cand selectam in mod curent cate 500 de porumbei pe zi, era iarna si porumbeii nu se aflau in cele mai bune conditii.  Dupa mai multi ani de experienta, sunt in stare sa analizez porumbeii si cu ochii inchisi. Atunci cand vizitezi o crescatorie in care exista 20 de porumbei solzati, la inceput nu iti poti da seama de diferente, desi ele pot fi enorme. Obisnuiesc sa imi spun: `Acolo pot fi doi porumbei buni din 20`. In acest spirit am inceput in 1930. Foarte repede am invatat despre importanta vitalitatii si agresivitatii la porumbei. Poti masura agresivitatea unui porumbel trăgându-l de cioc. Daca acesta nu reactioneaza, existe 90% sanse ca acel porumbel sa nu aiba valoare. Nu va pot spune de ce anume un porumbel reactioneaza astfel, dar in mod sigur nu de teama. Eu o consider incapatanare. Nu poti realiza nimic cu un porumbel care nu reactioneaza. Acesta este raspunsul meu la prima ta intrebare. In zilele noastre, toata lumea procedeaza la fel. Pot spune ca i-am invatat sa procedeze astfel, la fel cum am invatat si eu. De asemenea, porumbelul trebuie sa se zbata. Se obisnuia ca aceasta reactiesa fie pusa pe seama iritabilitatii. Si fratii Oomens cred la fel. Dar asta nu are nimic in comun cu iritabilitatea. Arata doar ca porumbelul realizeaza ceea ce i se intampla si se opune. Agresivitatea la un porumbel se pare ca este o caracteristica care se transmite ereditar. Vitalitatea si agresivitatea sunt foarte importante si reprezinta un instinct de supravietuire.  La inceput, porumbelul ramane calm inainte de a-ti spune: `Nu mai vreau asta!` Printre acesti porumbei se pot gasi pasari de valoare. Daca iti selectezi porumbeii timp de 25 de ani doar dupa criteriul ochiului, probabil vei avea porumbei cu ochii deosebit de frumosi, dar care nu pot zbura de ici colo. Crescatorii uita prea des ca trebuie sa selecteze porumbei care provin din incrucisari sau consangvinizari. Cea mai importanta selectie a porumbeilor o face cosul de zbor. Acesta corecteaza greselile. Acesta sunt raspunsuruile lui Piet de Weerd la intrebarile legate de selectia porumbeilor.