Fond Maraton

Porumbelul modern de fond HUYSKENS-VAN RIEL
Am ales această temă datorită marilor succese repurtate de combinaţia HUYSKENS-VAN RIEL, în perioada 1947 – 1957 (an în care a fost desfiinţat tandemul), cât mai ales a performanţelor obţinute ulterior de foarte mulţi columbofili cu aceşti porumbei, fie în încrucişare, fie în linie pură.
Pe de altă parte, cunoscutul expert columbofil internaţional, PIET DE WEERD, consideră că odată cu apariţia porumbeilor HUYSKENS-VAN RIEL apare şi porumbelul modern de fond. Acesta se caracterizează prin faptul că la zborurile de fond porumbelul nu mai rămâne “agăţat în aer”, cum o făceau porumbeii BRICOUX, DELBAR, etc., ci sunt “evadatori”, care, după lansare, caută să-şi atingă crescătoria cu cea mai mare viteză. Aceşti porumbei ajung acasă rămânând doar “os şi pene”, dar au capacitate foarte mare de regenerare. Totodată, porumbelul de fond modern, în ochii lui PIET DE WEERD, este porumbelul care poate totul, deci ocupă locuri de vârf, începând de la distanţe de 45 km şi mergând până la distanţe trecute cu mult peste 1000 km. Aceşti porumbei au câştigat locuri 1 chiar şi la distanţe de 1400 km, la crescătorii americani GEORGES SHILTON şi DR. WHITNEY.
Cu această ocazie aş dori să-i mulţumesc prietenului meu HEIKO S. GOEBEL, care, prin vastul material pe care mi l-a pus la dispoziţie, a facilitat scrierea acestui articol. Printre materialele primite de la acesta aş vrea să amintesc Catalogul licitaţiei de desfiinţare a tandemului HUYSKENS-VAN RIEL, din anul 1957, care la momentul de faţă este o raritate, fiind un document de istorie columbofilă. De asemenea mi-au fost puse la dispoziţie studiile lui HEIKO S. GOEBEL, privind metodele de prăsilă la HUYSKENS-VAN RIEL, cât şi cartea sa, “IMMER EINE NASENLÄNGE VORAUS”(“Întotdeauna cu o lungime de nas în faţă”). Tot datorită bunăvoinţei prietenului meu, am primit o serie de articole din revista “DIE BRIEFTAUBE”, publicate între anii 1951 – 1964, care tratează despre porumbei HUYSKENS-VAN RIEL.
O calitate esenţială a acestor porumbei, care este şi calitatea necesară a unei anumite suşe, să-i poată fi atribuită denumirea de rasă, este că porumbeii HUYSKENS-VAN RIEL rezistă la creştere în consangvinitate foarte strânsă, fără să apară degenerări, menţinându-şi vitalitatea şi performanţele înalte obţinute la zboruri.

Începuturile

Încă de la începuturile anilor ’30, JEF VAN RIEL a fost un concurent temut în UNIUNEA ANTWERPEN, considerată a fi cea mai puternică asociaţie columbofilă din Belgia şi chiar pe plan mondial. Porumbeii săi de atunci proveneau de la FIERENS din DEURNE şi de la VINCENT MARIEN, de numele acestuia din urmă fiind legată şi originea porumbeilor STICHELBAUT şi HOREMANS. În urma numeroaselor succese obţinute, invidia concurenţei este aşa de mare, că datorită a tot felul de şicane este nevoit să renunţe la columbofilie. Astfel că în anul 1936, când JEF VAN RIEL se hotărăşte să abandoneze, îşi face apariţia prietenul său din copilărie FRANS HUYSKENS, care, pe lângă faptul că îi cumpără toţi porumbeii, îl lămureşte pe JEF să practice împreună columbofilia.
În anul 1937, pentru întărirea noului tandem, se achiziţionează o serie de pui de la FRANS NUYENS din MARIABOURG, un docher care în acei ani obţinea în mod constant performanţe foarte bune. Între aceşti pui se afla şi celebra “BOERINNEKE” (Ţărăncuţa), care era fiica celui mai bun porumbel al lui NUYENS, şi anume a lui “BOER” (Ţăranul), care câştigă peste 40 x locul 1. În anul 1939 mai este achiziţionată încă o serie de pui de la NUYENS, printre care se afla şi “OUDE BANGE” (Speriosul Bătrân), B – 6446384/39, care este frate cu “BOERINNEKE”.
Din păcate, datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, munca tandemului nu se poate materializa, fiind întârziată astfel şi apariţia marilor performanţe.

Prima generaţie de campioni

FRANS HUYSKENS a reuşit să ascundă o parte din porumbei în timpul războiului, astfel că la terminarea acestuia tandemul nu a avut mâinile goale. Cu toate că în anul 1945 porumbeii arătau îngrozitor, datorită faptului că fuseseră ţinuţi ascunşi, cei doi crescători au început să reproducă imediat din porumbeii salvaţi, chiar mai mult, au încercat să facă noi achiziţii.
Printre porumbeii salvaţi se aflau: “BOERINNEKE”, “OUDE BANGE”, “GROTE BLAUWE”, numit şi “GROTE BOER VAN 39” (Ţăranul mare din 39), care provenea dintr-un mascul de la JEF VAN RIEL şi “BOERINNEKE”, “OORLOGS BLAUWE” B – 96989/42, un fiu din “GROTE BLAUWE” cu o porumbiţă din vechii porumbei ai lui JEF VAN RIEL, şi câţiva din vechii porumbei ai lui JEF.
Problema care se punea în acest moment era găsirea unui partener de valoare pentru “BOERINNEKE”, considerată a fi baza crescătoriei. În urma mai multor căutări este achiziţionat de la celebrul zburător de viteză MICHIELSEN, “OUDE WITZWINGER” B – 6561583/35, bazându-se tocmai pe considerentul că într-o crescătorie de succes nu orice porumbel poate atinge o vârstă aşa de înaintată.
Chiar în anul 1945, din “OUDE WITZWINGER” cu “BOERINNEKE” este crescut “STEEK”, B – 1129278/45, care va fi tatăl mai multor AS-i, atât la HUYSKENS – VAN RIEL, cât şi la FABRY, VAN DEN BROUCKE, FRANCOIS VAN RIEL şi alţii.
“STEEK” a fost şi un foarte bun zburător, până la vânzarea sa către JEF VAN DEN BROUCKE, câştigând de 4 x locul 1. Iată câteva dintre clasările sale:

1947: 6 QUIVRAIN, 1328 p.
1948: 11 Quivrain, 1541 p.
135 CHATEAUROUX, 637 p.
143 LIMOGES, 2805 p.

La formarea acestei prime perechi de reproducţie, crescătorii au încercat o compensare a caracterelor celor doi parteneri. Iată şi descrierea făcută de către PIET DE WEERD: “OUDE WITZWINGER” a fost un porumbel foarte puternic, cu o constituţie de urs, cu aripi foarte mari, chiar greoaie ... Porumbiţa sa, “BOERNEKE”, din 1937, a fost o porumbiţă mică, de rasă, foarte puternică, de culoare neagră, cu două calităţi excepţionale. Avea o osatură ca din fier şi oţel, întocmai ca o bicicletă de copii, unde cadrul este mai mic decât la o bicicletă pentru adulţi, dar la fel de puternic, ceea ce nu permite îndoirea sau strâmbarea sa. De asemenea avea ochi strălucitori, de culoare galben-portocaliu. O singură dată în viaţă am mai văzut un ochi din care să strălucească atâta inteligenţă, dar aceasta nu a fost la un porumbel, ci la o pasăre de pradă.”
În anul 1946 această pereche avea să producă doar doi pui, deoarece “BOERINNEKE” avea deja mari probleme cu ouatul. În vara acestui ultim an, când “BOERINNEKE” reproduce pentru HUYSKENS – VAN RIEL, avea să se nască celebrul “BLIKSEM” (Fulgerul), B – 6283846/46, care avea să devină cel mai bun reproducător al întregii rase. În acele zile sosise în vizită NOEL DE SCHEEMAEKER, care, în urma multor insistenţe, îl convinge pe FRANS HUYSKENS să-i vândă acel pui din cuib, care ulterior avea să devină celebrul “BLIKSEM”.

În momentul când JEF VAN RIEL află de această tranzacţie se opune categoric, iar în urma acestor discuţii, spre a-l mulţumi pe NOEL, îi este vândută “BOERINNEKE”, care avea să mai producă trei ouă, care vor reprezenta viitoarea bază a porumbeilor DE SCHEEMAEKER.

Acest pui, aşa mult disputat, avea să devină cel mai celebru reprezentant al rasei HUYSKENS – VAN RIEL. Iată şi rezultatele sale obţinute la zboruri:

1947: 14 clasări, 3 x locul 1; de 5 ori în primii 10.
1948: 12 clasări, 3 x locul 1; de 5 ori în primii 10.
1949: 78. CORNEILLES, 1027 p.
41. Corneilles, 4631 p.
73. Int. LIBOURNE, 1474 p.
21. Prov. LIMOGES, 1073 p.
124. Nat. ANGOULEME, 3143 p.
93. Nat. BORDEAUX, 961 p.

Cea de-a doua pereche de bază în matca lui HUYSKENS – VAN RIEL a fost formată din “OUDE BANGE” şi “KROMME DUIVIN” (Porumbiţa strâmbă), numită şi “GESTUIKTE” (Spicuita) B – 4730683/45.
În urma “internării” pe care a suferit-o în timpul Războiului, “OUDE BANGE” arăta jalnic. Iată descrierea lui PIET DE WEERD, care cunoscuse personal toţi aceşti porumbei: ““OUDE BANGE” era un mascul mic şi sperios, bătrân, iar aspectul său exterior arăta faptul că organele sale interne se aflau într-o stare deplorabilă. Deschizătura de aer a gâtului era aşa de mare că se putea arunca un cartof prin ea.”
“KROMME”, după cum îi spune şi numele, era o porumbiţă mare şi colţoasă, pe care nici un vizitator nu o lua cu plăcere în mână, şi pe deasupra mai avea şi sternul strâmb. Aceasta era o soră a lui “OORLOGS BLAUWE” şi provenea din “BOER VAN 39”, care era fiul lui “BOERINNEKE”, cu o porumbiţă din vechii porumbei ai lui JEF VAN RIEL. Această pereche sunt părinţii lui “VERROESTE”, B – 6283826/46, “DE GROETE”, B – 6283837/46, numit şi “OUDE GROTE LICHTE” şi a lui “LATE BANGE”, B – 6283845/46, toţi trei fiind zburători extraordinari.

“LATE BANGE” obţine următoarele rezultate:

1948: 13 clasări, de 4 ori în primii 10
1949: 3. CORNEILLES, 1027 p.
6. ORLEANS, 1039 p.
2. Prov. ANGOULEME, 1037 p.
7. Nat. Angouleme, 4525 p.
4. Int. LIBOURNE, 2431 p.
335. Nat. Angouleme, 1897 p.
1950: 3. Prov. LIMOGES, 1073 p.
93. Nat. Limoges, 2360 p.
56. Nat. Angouleme, 3142 p.
43. Nat. PAU, 818 p.

Fratele său “DE GROETE” a realizat următoarele clasări:

1947: 14 clasări.
1948: 13 clasări.
1949: 5. Orleans, 1039 p.
174. Nat. Angouleme, 4525 p.
5. Int. Libourne, 2431 p.
46. Nat. Angouleme, 1897 p.
1950: 9. Int. Libourne, 1474 p.
285. Nat. Limoges, 2365 p.
31. Nat. Bordeaux, 961 p.

“VERROESTE” a fost şi el un bun zburător, dar în timp a fost pierdut la zboruri.
În afara acestor porumbei, în anul 1945 s-au mai crescut câţiva pui, care îşi vor pune şi ei amprenta pe rasa HUYSKENS – VAN RIEL. Dintre aceştia aş aminti pe “LATE LICHTE”, care provine din “OORLOGS BLAUWE” şi bunica acestuia “BOERINNERE” şi pe “ELFPENNERKE”, din “OUDE BANGE” şi o porumbiţă din vechii porumbei ai lui JEF VAN RIEL.
Tot în anul 1945, cei doi columbofili achiziţionează de la JOS VAN DEN BOSCH din BEERLAR o serie de pui. Acesta este un crescător care nu este cunoscut atât prin rezultatele obţinute, cât datorită performanţelor obţinute de alţi crescători cu porumbeii săi. Printre puii achiziţionaţi de la JOS VAN DEN BOSCH trebuie amintiţi: “STEENOOG”, B – 4730669/45; “OUDE ELFPENNER”, B – 4730686/45; “RODE OOG”; “DONKERE WITTEKOP” şi alţii.
Tot în anul 1945 este achiziţionat de la un brutar din vecinătate “OUDE VENDOME”, B – 4730653/45, care s-a dovedit a fi un zburător extraordinar, cât şi un foarte bun reproducător. În anul 1949 câştigă 5. Nat. ST. VINCENT, sosind în prima zi doar 5 porumbei, iar un an mai târziu realizează o clasare de vârf la Barcelona. Au existat multe discuţii cu privire la originea lui “OUDE VENDOME”, unii susţinând chiar cä ar proveni din lotul de pui achiziţionat de la JOS VAN DEN BOSCH, dar se pare totuşi că provine de la un brutar care deţinea porumbei de la JEF VAN RIEL.

Cel mai bun urmaş al urmaş al său, prăsit cu o porumbiţă de la JOS VAN DEN BOSCH, este “JONGE VENDOME”, B – 6283849/46, care câştigă 5. Nat. Angouleme, 4525 p. şi 15. Int. Libourne, 2431 p, după care este cumpărat de către HECTOR DESMET, prin intermediul căruia va ajunge să fie bunicul a trei câştigători de loc 1. Naţional, în crescătoria FRAŢILOR CATTRIJSSE.
Din împerecherea lui “GROTE BOER VAN ‘39” cu “DONKERE WITTEKOP” de la VAN DEN BOSCH se va naşte “WITTEKOP”, B – 6283831/46, care îşi va pune amprenta în viitor pe porumbeii HUYSKENS – VAN RIEL, şi anume, pe linia celor cu capete albe.
Din doi porumbei de la VAN DEN BOSCH se va naşte şi “ZOTTEKE”, B –6245094/46, care va obţine rezultate senzaţionale la zborurile de Libourne şi Barcelona, dar se va pierde la Bilbao.
Celebrul “BAARD” (Bărbosul), B – 6283802/46 se va naşte dintr-o pereche provenită din porumbeii vechi ai tandemului, deţinuţi înainte de război.

Cel mai bun zburător al primei generaţii avea să fie “ZESTIEN” (Şaisprezece), B – 6283816/46, care provine din “STEEK” şi porumbiţa “STEENOOG” (Ochi de piatră) de la JOS VAN DEN BOSCH.

Palmaresul lui “ZESTIEN” este impresionant:

1947: 16 clasări, din care 3 în primii 10.
1948: 19 clasări, 1 x loc 1; 5 clasări în primii 10.
1949: 24 clasări, din care cele mai importante:
10. Nat. Angouleme, 4525 p.
27. Int. Libourne, 2431 p.
25. Nat. St. Vincent, 1490 p.
3. Nat. St. Vincent, 1763 p.
1950: 11. Nat. Libourne, 2030 p.
165. Nat. Limoges, 2360 p.
13. Nat. barcelona, 3329 p.
93. Nat. Bordeaux, 961 p.

Un alt reprezentant de marcă al primei generaţii este “ELFPENNER”, B – 6551636/47, care provine din “OUDE ELFPENNER”, de la VAN DEN BOSCH şi “ELFPENNERKE”, care este o fiică a lui “OUDE BANGE”. Încă din perioada existenţei tandemului, acest porumbel l-a fascinat pe ALFRED HARTMANN, un măcelar din BIELEFELD, care nu dorea niciodată alţi pui, decât din acest porumbel. În urma succeselor repurtate de HARTMANN cu această linie, la licitaţia din 1957 îl cumpără chiar pe “ELFPENNER” cu fabuloasa sumă pentru acea vreme, de 14.000 DM. Din acest porumbel, care a reprodus chiar şi la vârsta de 17 ani, au fost formate celebrele linii ale lui HARTMANN şi KARL MAYER, de porumbei cu 11 pene în aripă.

Din prezentarea AS-ilor primei generaţii se observă că, în această fază, tandemul a folosit ca metodă de prăsilă cu precădere încrucişarea. Singura pereche în consangvinitate este “OUDE BANGE” (frate cu “BOERINNEKE”) cu “KROMME” (nepoată cu “BOERINNEKE”).

A doua generaţie de campioni

În această fază încrucişarea se va folosi la o scară mult mai redusă, folosindu-se în schimb mult mai mult consangvinizarea , datorat faptului că cei doi crescători găseau cu mare greutate porumbei din alte crescătorii, care să se ridice la valoarea propriilor porumbei. Din frica de a nu scădea valoarea materialului genetic deja deţinut, crescătorii sunt foarte circumspecţi cu materialul nou introdus.
Una dintre perechile care vor juca un rol important în realizarea viitoarelor combinaţii va fi “STEEK” cu porumbiţa “RODE OOG”, de la VAN DEN BOSCH. Aceştia sunt părinţii unor porumbiţe foarte importante de reproducţie, cum ar fi: B – 6641972/51 şi B – 6641945/51, numită şi “945.”
Ultima dintre porumbiţele amintite va forma tot în încrucişare cu “LICHTE KWEKER”, B – 6090330/51, achiziţionat de la HENRY VERWIMP, cea mai bună pereche de reproducţie a noii generaţii. Primul produs al acestei perechi va fi chiar şi cel mai bun zburător al acestei generaţii, fiind vorba de “65”, B – 6427565/52, iar sora sa de cuib avea să devină o foarte bună reproducătoare.
Acest “65” va fi cel mai scump porumbel al licitaţiei care a avut loc în 1957, cu ocazia desfiinţării tandemului. Iată şi palmaresul său:

1954: 42. Chateauroux, 1200 p.
263. Prov. POITIERS, 2859 p.
62. Prov. Limoges, 2759 p.
1955: 13. Orleans, 1719 p.
169. Prov. BOURGES, 1314 p.
610. Prov. Chateauroux, 3338 p.
269. Prov. Poitiers, 2724 p.
60. Nat. Limoges, 6210 p.
115. Nat. Angouleme, 3562 p.
1956: 631. Prov. Bourges, 2652 p.
446. Prov. Poitiers, 2235 p.
319. Prov. Limoges, 1834 p.

Este impresionantă performanţa realizată de acest porumbel în anul 1955, când a reuşit şase clasări la zboruri de fond.

În aceeaşi perioadă “LATE BANGE” este împerecheat cu B – 6592328/49, o porumbiţă cu ochi alb din “ZESTIEN” şi “LICHTE GRIJSOOG”, care provine din porumbei HUYSKENS – VAN RIEL, aceştia fiind părinţii lui “WITTERUG”, B – 6427639/52, care a fost şi el un mare zburător. În acest caz se observă un principiu foarte des întrebuinţat de crescătorii belgieni, şi anume de a lua porumbei înapoi din acele crescătorii, unde porumbeii daţi de ei au obţinut performanţe foarte bune. Porumbiţa “LICHTE GRIJSOOG”, era o nepoată a lui “STEEK”.
În anul 1953, “LATE BANGE” este împerecheat direct cu “LICHTE GRIJSOOG”, devenind tatăl lui “STURE”, B – 6434055/53, care în anul 1956 zboară 97. Nat. SAN SEBASTIAN, 1587 p.
“BLIKSEM” era de obicei împerecheat cu fiice ale lui “GROTE LICHTE”, dar care erau totodată şi propriile sale nepoate. Dintr-o astfel de pereche se naşte “JONGE BLIKSEM”, care a fost şi el un mare zburător ce a făcut cinste tatălui său.
Din “ZESTIEN” şi “LICHTE GRIJSOOG” se va naşte “ANGOULEME”, B – 6427581/52, care realizează următorul palmares:

1954: 395 Prov. VIERZON, 3029 p.
795 Prov. Limoges, 2759 p.
1. Prov. Angouleme, 2099 p.
1955: 519 Prov. Bourges, 3814 p.
15 Prov. POITIERS, 2724 p.

Celebrul “ELFPENNER” va fi împerecheat în anul 1952 cu o fiică a lui “BLIKSEM”, din care cuplu se va naşte “JONGE ELFPENNER”, B – 6427253/52, care va zbura:

1953: 21 Prov. TOURS, 2455 p.
1954: 238 Prov. VIERZON, 3029 p.
623 Prov. Chateauroux, 3675p.
20 Prov. St. Vincent, 182 p.
6 Prov. Angouleme, 2099p.

Cum se poate observa, studiind pedigree-urile AS-ilor din a doua generaţie, toţi sunt crescuţi în consangvinitate, cu excepţia lui “65”, ceea ce este total opus AS-ilor din prima generaţie.
De asemenea, studiind palmaresul , se poate vedea cât de întrebuinţaţi au fost aceşti porumbei, mulţi realizând 3 – 4 clasări de la zboruri de fond pe an. Acest fapt a dus şi la pierderea multor AS-i, cum este cazul lui “ZOTTEKE”, “VEROESTE”, etc.

Crescătoria

Până în anul 1950 s-a zburat din vechea crescătorie, care şi ea oferea condiţii optime de adăpostire a porumbeilor. În urma rezultatelor grandioase obţinute, în anul 1950 se construieşte o nouă crescătorie, care foarte mult timp va folosi drept modelul adăpostului ideal, atât pentru crescători din Belgia, cât şi pentru cei din străinătate.
JEF VAN RIELsusţine că materialul ideal de construcţie pentru o crescătorie este lemnul perfect uscat, iar îmbinările să fie realizate în sistem Nuth şi Feder.
Atât vechea, cât şi noua crescătorie a tandemului este compusă din două laturi dispuse în unghi obtuz, cu faţa spre soare, obţinându-se astfel o iluminare perfectă a întregii crescătorii.
Ca cel mai important factor de mediu este considerată buna ventilaţie a crescătoriei. Spre deosebire de majoritatea sistemelor de ventilaţie din trecut şi prezent, care permiteau accesul aerului proaspăt printr-o nişă aflată sub fereastră, şi evacuarea acestuia prin tavan, JEF VAN RIEL este împotriva admisiei de aer proaspăt pe sub fereastră, deoarece aceasta produce curent.
Din acest motiv, el perfecţionează un sistem foarte ingenios de ventilaţie. Pentru aceasta este necesar ca crescătoria să fie acoperită cu un acoperiş din ţiglă, suficient de înalt, care să fie prevăzut cu trape de ventilaţie. Tavanul crescătoriei, în mare parte va fi prevăzut cu sită sau şipci, care va permite o lentă coborâre a aerului proaspăt din pod (care are densitate mai mare) şi permite totodată, datorită fenomenului de convecţie, evacuarea aerului consumat, care fiind mai cald are densitate mai mică.
Un aspect foarte important este ca crescătoria să nu fie suprapopulată. Astfel, JEF VAN RIEL consideră că pentru un compartiment cu cu dimensiunile de 3 x 3,2 m şi o înălţime de 2,1 m, numărul optim de porumbei este de nouă bucăţi.
Rezultatele tandemului
Cu asemenea porumbei şi instalaţii columbofile, care în acea vreme erau considerate extraordinare şi folosite de foarte mulţi ca model, s-au obţinut şi rezultate grandioase. Iată rezultatele care au fost obţinute în puternica concurenţă oferită de Uniunea Antwerpen:

1946: 1. Campion General
1947:
1. Campion General – Bătrâni
1. Campion General – Tineret
1948:
1. Campion Demifond, cu primul porumbel nominalizat
1. Campion Demifond, cu primii 2 porumbei nominalizaţi
4. Campion Fond, cu primul porumbel nominalizat
1. Campion Fond, cu primii 2 porumbei nominalizaţi
1949:
1. Campion Demifond
1. Campion Fond
2. Campion General
3. Campion General Naţional al Belgiei
4. Campion Fond Naţional al Belgiei
1950: 1. Campion Fond
1951:
1. Campion General şi totodată 1. Campion General la toate seriile, de la 1 până 6 porumbei nominalizaţi
1. Campion General – Tineret
1954:
3. Campion General
4. Campion Fond
1955: Câştigă locul 1 la noul titlu introdus de Rege al Uniunii Antwerpen.
1956: 4. Rege al Uniunii Antwerpen

Iată şi câteva zboruri cu rezultate deosebite:

1948: - 10.07. Limoges, Prov. 2805 p, ocupă locurile: 5, 8, 9, 10, 40, 58, etc.
1949: - 11.06. Angouleme, Prov. 1037 p, ocupă locurile: 1,2, 5, 6, 48, 58, etc. La acest zbor, în clasamentul naţional, cu 4525 p ocupă locurile: 5, 7, 10, 11, etc.
25.06. Libourne, Nat. 2331 p, sunt anagajaţi 14 porumbei şi se obţin 14 clasări, începând cu locurile: 3, 7, 8, 10, 15, 24, 25, 44, 47, etc.
23.07. St. Vincent, Prov. 1673 p, 1, 3, 19, 37, 85, etc.
1950: - 24.06. Libourne, Nat. 2030 p, 11, 65, 104, etc.
08.07. Limoges, Prov. 1073 p, 2, 3, 12, 14, 21, 24, 71, etc.
21.07. Barcelona, Nat. 3329 p, 13, 18, 22, etc.
1953: - 06.07. Limoges, Prov. 2147 p, 20, 24, 28, 29, etc.
1954: - 20.06. Chateauroux, Prov. 3675 p, 51, 63, 65, 82, etc.
03.07. Poitiers, Prov. 2859 p, 22, 112, 147, etc.
01.08. Angouleme. Prov. 2099 p, 1, 6, etc.

JEF VAN RIEL a fost întotdeauna sufletul tandemului, dar avea şi o sănătate şubredă. În ultimii ani de existenţă a tandemului problemele sale de sănătate s-au accentuat tot mai mult, fapt ce a dus la abandonarea sportului columbofil, implicit la desfiinţarea tandemului.
Din această cauză, crescătorii s-au hotărât să-şi vândă toţi porumbeii la Licitaţie – Totală. Această licitaţie s-a desfăşurat în două tranşe. Prima în data de 13 ian. 1957 şi a avut loc în BRASSERIE PIEDBOEUF din BRUSSEL, unde au fost licitaţi 145 porumbei. A doua parte din porumbei au fost vânduţi în KOFFIEHUIS ANTWERPEN, în data de 20 ian. 1957, unde au fost vânduşi 140 porumbei.
Odată cu această licitaţie s-a încheiat şi epoca glorioasă a tandemului, dar această licitaţie a fost şi impulsul care va ridica multe crescătorii, atât în Europa, cât şi în America, cu porumbeii achiziţionaţi cu această ocazie.
Totdată, înaintea licitaţiei s-a mai crescut o serie de pui, care au fost împărţiţi între fiii celor doi crescători, WILLY HUYSKENS şi FRANCOIS VAN RIEL.

Crescatori renumiti cu porumbei Huyskens - van Riel

În urma licitaţiei totale din 1957 porumbeii tandemului au fost împrăştiaţi în întreaga lume, iar peste tot unde au fost introduşi au produs urmaşi valoroşi.

Urmaşii belgieni ai tandemului

Unul dintre primii care a remarcat succesele obţinute în EKEREN – DONK a fost GERHARD VANHEE, care în anul 1947 cumpăra o fiică a celebrului “BLIKSEM”. Odată cu introducerea acesteia apar succese deosebite în crescătoria VANHEE. Fiica lui “BLIKSEM” va fi împerecheată cu un mascul de la LEO BEKAERT, care vor fi părinţii porumbiţei BLAUE BLIKSEM”, născută în 1955. Această porumbiţă va apărea în toţi porumbeii buni ai lui VANHEE. Împerecheată cu un mascul de la FRANS CAUWELIER, va deveni mama celebrului “MONSIEUR”, care câştigă 1. Nat. Libourne 1962. Chiar şi mama lui “MOTTA”, care a realizat 75 de clasări şi a câştigat la pariuri suma de 522.733 Bfr (franci belgieni), este o soră a lui “MONSIEUR”. Tot “BLAUE BLIKSEM”, împerecheată cu “ZWARTE REMI” de la DESCAMP – VAN HASTEN va deveni mama celebrei “ATOOMDUIVIN”, B – 3100022/63, care va deveni la rândul ei mama foarte multor AS-i.
Această porumbiţă fantastică este mama lui “CRAYONNE YZERNE” şi a lui “VALE ATOOM”, ambii zburători de elită în crescătoria VANHEE.
Chiar şi “PATRICK”, B – 3100031/64, care realizează 67 de clasări şi este 1 – AS al OLIMPIADEI de la KATOWICE, 1963, cu un câştig de 502.666 Bfr, este un nepot al fiicei lui “BLIKSEM”, cumpărată în anul 1947.
La rândul său “PATRICK” este bunicul lui “YZERNE PATRICK 772” care câştigă 1. Nat. Bordeaux ’75 şi a fratelui acestuia, care câştigă 1. Nat. Limoges ’72. Chiar şi mama femelei din perechea de aur a lui Marcel Braakhuis este o soră a acestor doi AS-i.
Alt mare columbolfil, care remarcă de timpuriu porumbeii HUYSKENS – VAN RIEL este HECTOR DESMET. Cum am amintit anterior, acesta îl cumpără pe “JONGE VENDOME” şi-l împerechează cu o fiică a faimosului “SCHUWE” de la MAURICE BULKE. În anul 1953 achiziţionează OSCAR CATTRIJSSE porumbiţa cu inelul B – 4613403/52, care era o fiică a perechii mai sus menţionate, şi o împerechează cu “TRIMARD”, care era un fiu al lui “87”. Această pereche sunt părinţii lui “ELFPENNER” , B – 3218183/54, care împerecheat cu o fiică a lui “45” devin o pereche de reproducţie fantastică. Trei fii ai aceste perechi câştigă câte un loc 1. Nat. şi anume: “NEGETING”, 1. Nat. Angouleme, “WITTENTIK” , 1. Nat. Dax şi “DRAAIER”, care semăna cel mai bine cu “JONGE VENDOME”, câştigă 1. Nat. ROYAN. Aceşti trei AS-i mai aveau doi fraţi, care nu erau cu nimic mai răi: “DE 90” şi “FIGARO”.
Aceştia doi din urmă sunt achiziţionaţi de către ROGER VEREEKE, care creşte într-o consangvinitate avansată pe aceşti doi porumbei, celebrul său “WITOOG”, B – 3255098/76, care în 1981 este 1 – AS – Fond în Belgia.
La sfârşitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60 apare o adevărată explozie de performanţe realizate cu porumbei proveniţi din încrucişări de HUYSKENS – VAN RIEL.
În anul 1958, GILBERT VANDEWEGHE din OLSENE câştigă locul 1. Int. Barcelona, cu porumbelul B – 4426136/56, al cărui tată este un fiu al lui “STIER” de la VERSTRAETE, împerecheat cu o fiică din “LATE BANGE” cu “LICHTE GRIJSOOG”.
Celebrul “STEEK” este cumpărat în 1951 de către PIET DE WEERD pentru prietenul său JEF VAN DEN BROUCKE, unde pune bazele pentru câştigarea locului 1 Campion General Belgia în 1954. Apoi este vândut lui ALBERT BAEKELAND şi în pereche cu o soră cu “BALLON”-ul lui DELBAR devine tatăl locului 2. Int. Barcelona.
Perechea de bază în matca lui VAN DEN BROUCKE – DE WEERD va fi formată din “OUDE BOELS” (care va contribui şi la formarea porumbeilor JAN AARDEN) cu “DONKER WITZWINGER”, aceasta din urmă fiind o soră a lui “BLIKSEM” şi “STEEK”.
ALBERT SIMONS câştigă în anul 1970 locul 1. Int. Pau, tot cu o încrucişare de HUYSKENS – VAN RIEL.
Celebrul “WITSLAGER”, B – 3364845/70 al lui GEORGES DESENDER, care în 1975 este 1 – AS – FOND, cu un coefeicient de penalizare nemaiîntâlnit în întreaga istorie a columbofiliei Belgiene, de 0,71%, este şi el o încrucişare HUYSKENS – VAN RIEL x VANDEVELDEN. Iată şi clasările realizate de acesta în anul 1975: 5. Nat. Cahors, 2825 p; 10. Nat. MONTAUBAN, 2155 p şi 3. Nat. ST. VINCENT, 3735 p.
Chiar şi o parte dintre celebrităţile lui VICTOR FABRY, cum ar fi: “MONTY”; “BARNUM”; “BRONCE 26”; “GESCHELPTE 29”, provin dintr-o fiică a lui “STEEK” cu “RODE OOG”.
Rezultate spectaculoase vor fi obţinute în Uniunea Antwerpen şi de către FRANCOIS VAN RIEL, fiul lui JEF. Pe lângă puii opriţi care au fost crescuţi cu puţin înaintea licitaţiei din 1975, FRANCOIS VAN RIEL mai achiziţionează de la STEVENS VAN MOER în 1959 încă 30 de originali HUYSKENS – VAN RIEL. El avea să obţină rezultate foarte bune cu liniile “STEEK”şi “ELFPENNERKE”.
Astfel, în 1964 câştigă 1. Campion în Clubul de Fond Antwerpen şi pe deasupra cu faimoşii “BLEEKE” şi “OUDE DONKERE” deţine primii doi AS-i ai clubului. Din păcate, la o catastrofă a anului 1965 se pierd ambii AS-i, dar “OUDE DONKERE” se întoarce peste doi ani, iarna pe zăpadă şi gheaţă. Acest porumbel de excepţie cu inelul B – 6332310/61 este nepotul lui “STEEK” şi odată cu revenirea sa se stabilizează şi performanţele. El devine tatăl celui mai bun reproducător al lui FRANCOIS, şi anume a lui “VECHTER”. Acesta, deja la vârsta de un an, realizează o serie de clasări de vârf, fapt ce-l determină pe FRANCOIS să-l introducă la prăsilă, iar când a fost împerecheat chiar cu fiica sa a dat doi noi reproducători de valoare: pe “LICHTEKOP” şi “KLEINE ZWARTE”. Urmaşi ai acestor doi porumbei, au realizat performanţe deosebite, ajungând la titlul de 1 – AS – Germania la WILLY WINHUISEN din ESSEN.
Şi FRANS HUYSKEN şi-a oprit o serie de pui înainte de licitaţie. Cu aceştia au continuat văduva sa şi fiul său WILLY.
Din liniile “ZESTIEN”, “LATE BANGE” şi “WITTEKOP”, achiziţionate de la Văduva HUYSKENS, crescătorul WASMUS din Germania îl creşte pe DV- 05848-78-183, care în anul 1980 va fi 6 – AS – Germania.
Crescătorii renumite, cum ar fi Dr. NOEL DE SCHAEMAECKER sau EWRAD HAVENIT au la bază porumbei HUYSKENS – VAN RIEL.

Aventura Americană
În anul 1951, cei doi crescători primesc o scrisoare de la GEORGE SHILTON din PATERSON, S.U.A., care îi ruga, dacä poate cumpăra câţiva reproducätori pentru volierele sale. În urma acestor cereri îi sunt trimişi trei pui şi un porumbel de un an. Acesta din urmă era un fiu al lui “BLIKSEM”, care nu realiza clasările de vârf dorite, fapt pentru care a fost vândut, dar s-a dovedit a fi un extraordinar reproducător în America. Succesele au venit foarte repede la SHILTON, astfel că în anul 1954 porneşte chiar JEF VAN RIEL, însoţit de jurnalistul columbofil JAN AERTS în America, pentru a se convinge de aceasta. GEORGE SHILTON reuşise să câştige mai multe locuri 1, distanţe de la 100 km până 1400 km, câştigând mai multe maşini. Acesta a fost imboldul pentru achiziţionarea altor originali, astfel până la licitaţia din 1957, SHILTON deţinea 31 de originali, iar după aceea a mai achiziţionat 12 bucăţi de la JEF VAN RIEL. El s-a concentrat foarte mult pe linia lui “BLIKSEM”, din cei 43 de originali deţinuţi, erau patru fii ai lui “BLIKSEM”, iar din ceilalţi 39, peste jumătate erau nepoţi şi nepoate ale acestuia. Remarcabil este faptul că până la moartea sa, în 1987, SHILTON nu a lucrat decât cu urmaşii acestor 43 de porumbei, neintroducând sânge străin în crescătorie, iar rezultatele obţinute au fost excepţionale.
Succesele obţinute de SHILTON i-au determinat pe alţi crescători americani să facă importuri la HUYSKENS – VAN RIEL. Printre aceştia amintim pe TOCHTROP, JOHN BLADE şi PAUL VEEGATE.
Un rol deosebit va fi jucat de Dr. LEON F. WHITNEY, medic veterinarşi genetician, al cărui scop final era hibridarea. Pentru aceasta Dr. WHITNEY şi-a împărţit lotul de porumbei în două grupe. Prima era împerecheată în consagvinitate îndepărtată, aşa cum practicau şi HUYSKENS – VAN RIEL, erau zburaţi şi selecţionaţi la zbor, obţinându-se rezultate remarcabile. Cealaltă grupă era împerecheată în consangvinitate foarte strânsă, frate cu soră timp de mai multe generaţii, aici selecţia se făcea doar “la mână”, fiind eliminate exemplarele care prezentau degenerări sau deveneau prea mici şi piperniciţi. În viziunea lui WHITNEY, această ultimă grupă trebuia apoi încrucişată cu alţi porumbei, la fel de consangvini, pentru a obţine AS-i de zbor deatorită efectului de hibridare. Acest program nu a mai putut fi pus în practică, deoarece WHITNEY moare în anul 1974 şi nici îngrijitorul acestuia, MITCHELL, nu reuşeşte să continue munca sa. Aproape întreaga crescătorie este cumpărată de DAVID BARAD, care obţinuse rezultate foarte bune cu porumbei de la WHITNEY.
Dr. LEON F. WHITNEY a fost o figură foarte controversată, el fiind aspru criticat de către PIET DE WEERD, care la un moment dat spunea că WHITNEY doar a înmulţit porumbei HUYSKENS – VAN RIEL şi nu a prăsit din ei. Această afirmaţie este bazată pe faptul că PIET DE WEERD, în călătoriile sale prin America, a întâlnit de mai multe ori porumbei de la WHITNEY, pe care i-a considerat fără valoare. Se poate, ca la o consangvinizare accentuată să fii apărut şi exemplare lipsite da valoare, dar faptele confirmă contrariul. Dr. WHITNEY, cu porumbeii crescuţi în consangvinitate îndepărtată, a obţinut rezultate deosebite la zboruri, el reuşind să câştige în anii ’60 circa 37.000 $ la pariuri, pe vremuri când 1$ = 4 DM. Rezultate deosebite vor fi obţinute în volierele lui RAYMUND HERMES şi de urmaşii porumbeilor cuprinşi în grupa de consangvinitae foarte strânsă. Deoarece Dr. ARNO MEYER din HAMBURG, care a fost un admirator al programului de hibridare al lui Dr. WHITNEY, a continuat munca acestuia, achiziţionând câţiva porumbei care au fost crescuţi de Dr. WHITNEY timp de trei generaţii, numai în împerecheri frate cu soră. Aceşti porumbei se bazau doar pe trei originali HUYSKENS – VAN RIEL: B-643516/50, frate cu “LATE BANGE”; B-6441012/55, fiică “DIKKOP” şi B-6425780/52, fiică “LATE BANGE”.
Printr-o nouă consangvinizare, cea de-a patra generaţie, este crescut de Dr. ARNO MEYER cunoscutul său porumbel DV 0107-72-302. Acesta va fi împerecheat cu sora sa de cuib 301 şi această pereche vor deveni părinţii lui 737. Această 737 va fi din nou împerecheată cu tatăl ei 302 şi această pereche vor fi părinţii masculului DV 07944-82-40, care după decesul lui ARNO MEYER va fi cumpărat cu întreaga crescătorie de RAYMUND HERMES. Aici se va materializa munca lui WHITNEY şi a lui MEYER, căci “40”, împerecheat fiind cu o fiică a lui “PIET”, produc mai mulţi AS-I la zboruri de 1.000 km, iar bătrânul “302”, împerecheat cu o fiică a lui “019” de la Fraţii JANSSEN, devin părinţii altor AS-i.
De aici reiese că viziunea lui WHITNEY a fost corectă, numai i-a lipsit timpul necesar pentru a o transpune în practică.

Porumbeii HUYSKENS – VAN RIEL în Germania
În anii de glorii ai tandemului HUYSKENS – VAN RIEL, situaţia economică în Germania era foarte dificilă, fapt pentru care primii originali care intră în posesia unor crescători germani sunt importaţi relativ târziu. Unul dintre primii care au importat porumbei de la HUYSKENS – VAN RIEL a fost măcelarul din BIELEFELD, ALFRED HARTMANN. Acesta, de la început a fost fascinat de “ELFPENNER” şi la fiecare vizită făcută în EKERENDONK, achiziţiona urmaşi ai acestuia. La licitaţia din 1957 reuşeşte ca pentru suma de 14.000 DM, ceea ce pentru acele timpuri reprezenta o avere, să-l cumpere chiar pe “ELFPENNER”. Acest AS reuşise să realizeze 72 de clasări la HUYSKENS – VAN RIEL, fiind porumbelul cu cel mai impresionant palmares din crescătorie. În afara liniei lui “ELFPENNER”, au fost achiziţionaţi foarte puţini porumbei, dintre care am aminti fii din “VENDOME” şi “WITTEKOP”.
Întreaga crescătorie a lui HARTMANN a fost construită în consangvinitate pe celebrul “ELFPENNER”. La decesul lui HARTMANN toţi porumbeii săi sunt preluaţi de prietenul său KARL MEYER, în a cărui crescătorie se va transmite foarte pregnant longevitatea lui “ELFPENNER” ca şi cursier. De aceea doresc să prezint câţiva din AS-ii lui KARL MEYER:

DV 04563-69-358 realizează 92 de clasări, fiind şi reproducătorul de bază al crescătoriei.
DV 04563-69-399 realizează 94 clasări la vârsta de 11 ani, fiind cel mai bun porumbel din RV.
DV 04563-71-211, fiul lui 358, realizează 92 clasări.
DV 04563-67-23, din linia “VENDOME”, realizează 89 clasări.
DV 04563-73-555, fiul lui 211, realizează 89 clasări şi fratele său de cuib 556 realizează 86 de clasări.

Numărul de porumbei al lui KARL MEYER, care au realizat între 70 şi 80 de clasări este impresionant.
În anii ’80 sunt introduşi în crescătorie câţiva porumbei DE KLAK, care încrucişaţi cu vechii porumbei din linia lui “ELFPENNER”, vor da naştere la o generaşie de AS-i.
Cel mai cunoscut crescător cu porumbei HUYSKENS – VAN RIEL din Germania a fost HANS MADER din HAMBURG.
Pasiunea pentru porumbei a acestuia a fost aşa de mare, că în perioada dinaintea celui de-al doilea Război Mondial, fiind căpitan de vas la Linia Maritimă a Africii avea în permanenţă la bordul vasului porumbei. În timpul războiului, fiind prizonier în Australia, se împrieteneşte cu columbofili de acolo, care îl şi ajută să evadeze.
După încheierea războiului, HANS MADER este inspector la Linia Maritimă a Africii, având foarte mult de lucru în portul ANTWERPEN. Aici îl cunoaşte pe FRANS HUYSKENS, vizitând de mai multe ori tandemul, fiind impresionat de calitatea materialului columbofil întâlnit aici. În urma acestor vizite, HANS MADER achiziţionează în anul 1955 6 pui care provin din AS-ii crescătoriei. Printre aceşti pui sunt fii şi fiice din “BLIKSEM”; “GROTE LICHTE”; “KAPELLEN”; “ZESTIEN”; “DIKKOP” şi o soră a lui “ZOTTEKE”.
Performanţele lui HANS MADER au fost notabile. În anul 1963, când se organizează primul Campionat Columbofil German, ocupă locul 9, cu toate că, fiind foarte mult plecat, nu a putut participa în acel an decât la 9 zboruri.
Pentru întărirea acestei linii, HANS MADER importă porumbei de la FRANS NUYENS din MARIABORG, crescătorie în care se află rădăcinile porumbeilor HUYSKENS – VAN RIEL şi doi porumbei de la SIEF OOMENS, din linia “ROTE POST”.
Din aceste combinaţii se va naşte şi porumbiţa olimpică a lui HANS MADER, DV 0872-66-401, trei din bunicii ei fiind originali de la HUYSKENS – VAN RIEL, iar al patrulea de la SIEF OOMENS.
Celebrităţi columbofile, cum ar fi Dr. VOSSMEIER; ERICH SAGSTETTER; GÜNTHER KANIZ, Dr. ARNO MEYER şi alţii, au profitat de pe urma muncii lui HANS MADER. Chiar şi o bună parte din succesele lui RAYMUND HERMES se datorează lui HANS MADER.
Astfel, porumbelul DV 0647-76-595, care este 1-AS-RFG, 1980, provine din doi porumbei HUYSKENS – VAN RIEL ai lui LOTHAR WAGNER, care la rândul lor provin de la HANS MADER. Mama lui DV 0647-80-2081, care câştigă 1. Int. Pau ’83, este soră cu mama lui “595”. Din aceeaşi sursă de porumbei HANS MADER provine şi mama porumbiţei DV 0647-80-520, care câştigă în anul 1984 titlul 1-AS-RFG.
Printre importatorii de porumbei HUYSKENS – VAN RIEL se numără şi LEO NEULEN, comerciant de maşini, care la licitaţia din 1957 îl cumpără chiar pe celebrul “LATE BANGE” şi pe “BRONCE”, care în anul 1956 a fost cel mai bun porumbel tânăr al tandemului şi provenea din “KAPELLEN” şi o soră a lui “ZOTTEKE”. Din aceste linii vor rezulta chiar campioni ai Germaniei la crescătorul DEDERICHS.

Un alt importator de porumbei HUYSKENS – VAN RIEL a fost şi ERICH HEINEMANN, comerciant din FRANKFURT şi preşedinte al Asociaţiei Columbofile Germane. De pe urma acestor importuri vor profita RAYMUND HERMES şi preotul THOMAS RÖDER, care în anul 1990 câştigă locurile 1 şi 5 Nat. MONTELIMAR, într-o concurenţă de 11.997 porumbei.
Crescătorul care a pus cel mai mult suflet în conservarea şi menţinerea în continuare la un nivel înalt al performanţelor porumbeilor HUYSKENS – VAN RIEL în Germania este prietenul meu, HEIKO S. GOEBEL.
Aceasta a început în 1961 prin achiziţionarea de către SIEGBERT GOEBEL, tatăl lui HEIKO, şi a cumnatului acestuia WERNER BERZ a porumbeilor B – 6034384/61, numit şi “84”, de la Fraţii DE SCHEEMAECKER. Pe atunci crescătoria NATURAL a fost populată cu o serie de porumbei originali HUYSKENS – VAN RIEL, iar anul 1961 a fost anul când s-au vândut pentru prima oară pui din aceşti porumbei; pe atunci se mai dădea şi pedigree la puii vânduţi. Astfel tatăl lui “84”, B – 6418504/55, era un fiu din “ZESTIEN” cu o soră a lui “65”, iar mama sa, B – 6222559/56, o fiică a lui “LATE BANGE”, împerecheat cu o fiică a lui “ZESTIEN”.
Deja din primul an de reproducţie “84” îşi dovedeşte calităţile de reproducător, fiind tatăl lui “43” şi a lui “6”. Primul dintre ei va ocupa următoarele clasări de vârf: 2; 3; 8; 16; 26; 30; 32; etc., pe când “6” nu dădea semne că ar fi un porumbel valoros. Astfel, în 1965, la o halbă de bere, se hotărăşte angajarea lui “6” la Barcelona 1.160 km. Spre stupefacţia tuturor, “6” câştigă locul 20. Nat. Barcelona, fără să fi fost deloc antrenat în direcţia aceea.
În anii ’90, atenţia lui HEIKO S. GOEBELse concentrează tot mai mult pe rasa HUYSKENS – VAN RIEL. Aceasta se datorează şi rezultatelor obţinute de DV 02539-79-138, care, prin calităţile sale de zburător şi reproducător, s-a impus tot mai mult în crescătoria GOEBEL. Tatăl său DV 01770-75-512 a fost un mare zburător, realizând la zboruri de fond locurile: 1; 1; 2; 2; 2; 4; etc., reuşind 11 clasări la zboruri de fond până la locul 28. Acest AS provine tot din linia lui „84”, combinat cu alţi urmaşi ai aceluiaşi „LATE BANGE”. Nepotul lui „138”, DV 02539-84-221 „KLEINER 221”, este şi el un remarcabil reprducător, fiind tatăl lui „DE DUITS”, pe care HEIKO S. GOEBEL îl dă cadou lui ANDRE ROODHOFT, unde realizează, la vârsta de un an, 13 clas;ri, contribuind la câştigarea titlului de Rege al Uniunii Antwerpen.
HEIKO S. GOEBEL porneşte cu mare grijă la alegerea unor exemplare valoroase din linia HUYSKENS – VAN RIEL. În această căutare urmăreşte următoarele aspecte: performanţa porumbelului, a întregii familii şi mai ales calităţile de reproducător; aspectul porumbelului să fie conform cu tipicul rasei HUYSKENS – VAN RIEL; şi originea porumbelului, aceasta să fie cât mai pură şi să provină din liniile valoroase ale lui HUYSKENS – VAN RIEL.
Pe baza acestor criterii reuşeşte o serie de achiziţii deosebit de valoroase, care vor duce faima crescătoriei în Germania şi în întreaga lume.
Printre aceşti porumbei aş aminti: DV 04972-77-279 şi fratele său dV 04972-78-403, ambii reproducători valoroşi achiziţionaţi de la GÜNTER KANITZ, având originea în crescătoria lui HANS MADER şi fiind strănepoţi ai celebrului „BLIKSEM”.
Un alt reprezentant de bază al rasei HUYSKENS – VAN RIEL este DV 07379-78-359, de la preotul THOMAS RÖDER, care provine din liniile „WITTEKOP”, „ZESTIEN” şi „LATE BANGE”. Doi dintre bunicii săi sunt încă originali cumpăraţi la licitaţia din 1957.
Căutările lui HEIKO S. GOEBEL au mers până acolo, că au fost aduşi porumbei HUYSKENS – VAN RIEL din S.U.A., printre care aş aminti porumbiţa I.F.-82-PVI-6637 de la DAVID BARAD, care are la origine porumbeii lui Dr. WHITNEY, fiind mama mai multor câştigători de locuri 1, şi masculul I.F.-80-WMR-1533 de la GEORGE SHILTON, în originea căruia apare de peste 40 de ori „BLIKSEM”. Acest „1533” este la „GOEBEL” tatăl lui DV 02539-90-491, care în 4 ani realizează 41 de clasări, ocupând următoarele locuri de vârf: 3, 5, 7, 9, 23, 33, etc.
În februarie 1990 reuşeşte să cumpere chiar porumbiţa DV 0647-80-520, de la RAYMUND HERMES, care în 1984 a fost 1-AS-RFG şi a reprezentat Germania la Olimpiada de la Porto. După cum am mai amintit, mama acestei porumbiţe provine din porumbei HUYSKENS – VAN RIEL, de la HANS MADER, prin intermediul lui LOTHAR WAGNER.
HEIKO S. GOEBEL a mai achiziţionat porumbei din AS-ii lui FRANCOIS VAN RIEL şi ai Văduvei HUYSKENS. Valoarea acestei colecţii se reflectă în faptul că porumbeii GOEBEL au obţinut succese în 18 ţări, printre care am aminti: Canada, Belgia, Taiwan, Japonia, Thailanda, etc.
Mai multe amănunte şi fotografii ale AS-ilor le veţi găsi în capitolul acestei cărţi dedicat crescătoriei BERZ – GOEBEL.

Porumbeii HUYSKENS – VAN RIEL în România
În anul 1980, prietenul meu HERMAN KRAUSS, pe atunci directorul Hotelului Roman din Băile-Herculane, îl cunoaşte pe OTTO BOETTGER din HAMBURG, venit la tratamente. În urma mai multor vizite făcute la crescătoria lui KRAUSS, OTTO BOETTGER îi promite că îi va trimite câţiva pui din porumbeii săi, pe care îi achiziţionase direct de la HANS MADER.
În luna august, KRAUSS primeşte o înştiinţare de la Aeroportul Otopeni, pentru a se prezenta să ridice 10 pui de porumbel, sosiţi din HAMBURG.
Neavând volieră şi fiind mari probleme cu uliul în Băile-Herculane, s-a luat hotărârea ca porumbeii să fie trimişi la Oradea lui Coste Octavian, care avea posibilitatea să-i înveţe şi să-i ţină în libertate. Cu ocazia obişnuirii puilor s-au pierdut patru bucăţi, dar dintre cei rămaşi a fost o serie de reproducători foarte buni.
Printre aceştia aş menţiona masculul DV 03780-80-1402 şi DV 03780-80-1410. Îndeosebi, porumbiţa „1410” avea să devină o reproducătoare excelentă. Timp de mai mulţi ani a fost împerecheată cu „Sfinxul” 111323/77, un mascul DESMET – MATTHYS, cu care a produs o serie de zburători excelenţi, cu clasări la zborul de: TEPLICE, DRESDA, MAGDEBURG. Cel mai bun produs al acestei perechi avea să fie 255744/84, un mascul albastru, care în 1991 ocupă locul 2. Nat. Liege, 1.400 km, acesta fiind un zbor catastrofal, în decurs de două săptămâni sosind doar 11 porumbei din cei 161 angajaţi.
În anul 1996, subsemnatul am importat 6 porumbei HUYSKENS – VAN RIEL, de la HEIKO S. GOEBEL, printre care s-au aflat şi fraţii DV 02539-96-749 şi 750, al căror tată este un AS de zbor al lui KARL MAYER, iar mama o fiică a porumbiţei „201” a lui GOEBEL, care este o soră a lui „138”.

Aceşti doi fraţi au devenit părinţii mai multor buni zburători. Cu precădere „750” este un reproducător excelent în crescătoria subsemnatului, două nepoate ale sale fiind câştigătoare de locul 1. în anul 1999, de la Lugoj – 115 km, şi Tarna-Mare – 399 km.
Sperăm că această extraordinară rasă, care este HUYSKENS – VAN RIEL, să se afirme şi pe viitor în România. Pentru aceasta, în anul 1998, subsemnatul am importat încă 12 porumbei din rasa HUYSKENS – VAN RIEL, de la prietenul meu HEIKO S. GOEBEL.
Autor : Stanciu Tiberiu