Paul Sion

Tulpina de distanta lunga in cursele cu porumbei , Sion, detine un loc sfintit in patrimoniul celor mai bune familii cu pur sange din lume iar ce e bun in Europa a venit din cultura Frantei. Paul Sion, a inceput acest sport in anul 1895 si intr-un timp scurt si-a pus amprenta asupra acestuia. De fapt ceea ce a produs el a trecut granitele nationale in toata lumea si a devenit o sursa de bucurie si recompensa pentru nenumarati crescatori.
Pentru a cita o autoritate eminenta, A. H. Osamn: 'Acest crescator a castigat mai multe premii intr-un sezon decat altii intr-o viata.'. Da, Paul Sion care mai tarziu a fost asistat de fiul sau, Robert,si-a depasit cu adevarat asteptarile cand, dupa ce a devenit crescator, l-a avut ca profesor pe Luis Salembier, fiind peste 50 de ani unul dintre cei mai buni columbofili francezi de distante lungi. Sion a recunoscut in 1935 ca a apartinut scolii lui Luis Salembier.



Urmand sfatul mentorului sau, Sion a obtinut cea mai buna linie de sange de distante lungi incluzand porumbei reprezentativi ai tulpinii Verviers, vechi de zeci de ani, si a cultivat ceea ce el numeste vechea tulpina Gris, numita asa din pricina originii sale de la un fiu al unui faimos cursant de distante lungi, Gris Dugniol. Sion a achizitionat un mascul campion de la M. Gris Dugniol. Iar cel de-al doilea porumbel a venit de la Vekemans Red, un porumbel ce detinea tulpina Wegge fiind unul dintre cei mai buni porumbei din istoria acestui sport din Europa. Masculul Mealy a fost incrucisat cu o femela Mealy si au reprodus o femela albastra cu ochi negri. Aceasta femela s-a dovedit a fi campioana in toate cursele sale. Mai tarziu a fost imperecheata cu un mascul al liniilor de sange Pynen /Delathouwer. Aceasta imperechere l-a produs pe Rouge Sion, unul dintre porumbeii pivot a lui Sion. Rouge Sion s-a dovedit a fi un cursant extraordinar si un mascul ce a reprodus multi castigatori.
Cand a fost intrebat care sunt cerintele succesului in cursele de lunga distanta si maratoane, Paul Sion a raspuns- tulpina si constitutia fiecarul pormbel. Un raspuns care a fost redat intr-un articol in care autorul a luat ca exemplu: exista cai buni care reusesc pe un teren uscat si exista cai buni care reusesc in conditii grele acelasi lucru se intampla si in sportul columbofil, exista porumbei care castiga in conditii bune de vreme si altii care castiga in conditii dure acestia din urma fiind cei mai buni pentru distantele extra lungi.
Astfel, in conformitate cu Sion, numai acei porumbei, ai caror stramosi s-au distins in curse dificile, sunt capabili sa faca acelasi lucru. Indiferent de raspunsul pe care l-a dat Sion acelui articol exista doar un lucru notabil iar acesta este ca el nu a fost adeptul consangvinizarii. Ca si profesorul sau Salembier, Sion a fost adeptul incrucisarii tulpinelor, fiind bazate pe multa gandire si cautare in pedigreeul si in trecutul potentialului incrucisat, fructul fiind o tulpina care era aproape identica ca aspect. Aparent acest columbofil si-a perfectionat incrucisarea apropiindu-se de nivelul stiintei.
Astazi, sunt cativa care pretind ca detin porumbei reprezentativi ai tulpinii Sion, in special in Statele Unite ale Americii. Cat de puri sunt, nu stiu dar exista un argument, ca atunci cand cineva vede o tulpina Sion isi da seama din prima ca este Sion, fiind o reflectare a geniului lor fondator.
A fost totdeauna cunoscut ca un celebru şi eminent columbicultor, fiind un artist în modul cum creştea, antrena şi angaja la concursuri porumbeii săi. Cunoaştem că Dr. Bricoux din Jolimont-Belgia, făcea frecvent infuzie de sange cu porumbeii Sion Tourcoing.
Orăşelul Tourcoing este situat în Franţa lîngă graniţa belgiană, faţă în faţă cu orăşelul Leens-Nord din Belgia.
Paul Sion procura porumbei de la Commines.
Se spune, deasemenea că el avea un om al său în Antwerpen, care avea sarcina de a face investigaţii printre columbofilii belgieni si unde găsea cei mai buni porumbei, trebuia să-l anunţe pe Sion şi acesta venea şi îşi alegea ceea ce era mai bun plătind preturi considerabili de mari.
Sion ştia ce să aleagă căci cunoştea foarte bine la porumbei, în special calităţile lor de mari zburători.
El a ales de cele mai multe ori cei mai buni porumbei.
Deci totdeauna el introducea porumbei noi în crescătoria sa, dar aceştia erau din cei mai superiori.
Se spune că porumbeii Sion au foarte mult sange din porumbeii lui Wegge, prin sangele porumbeilor luaţi de la Vekemans, de unde a luat şi Bricoux.
Sion ar fi luat de la Wegge din Belgia, 26 porumbei, care ar fi format baza crescătoriei sale.
Se spune deasemenea că Paul Sion a avut pe neantrecutul său argintiu.
Paul Sion a avut mulţi porumbei argintii.
Iubea foarte mult culoarea aceasta după cum şi lui Bricoux îi plăceau roşii, lui Vander Espt, porumbeii albaştri, iar lui Havenith cei pestriţi.
La culori fiecare om are gustul său.
Fiecare are preferinţa lui pentru o anumită modă, după cum şi în zilele noastre unii preferă un porumbel suplu de sport, iar alţii nişte porumbei foarte mari, gen “găină” spunand că au porumbei Standard, neţinand cont de adevăratul standard şi de criteriile de apreciere ale standardului internaţional al porumbelului de sport al Comisiei internaţionale de la Essen (1970).
Paul Sion a decedat la un an după Bricoux, adică în 1946, avand varsta de 76 ani.
Fiul său ROBERT SION a făcut parte din renumitul său club columbofil „Fling Club” din regiunea Lille.
El avea domiciliul în Franţa, oraşul Lille-Mauveaux, iar porumbăria sa mare avea o poziţie admirabilă pe un deal.
Totuşi Robert Sion n-a putut fi la înălţimea tatălui său, căci n-avea calităţile acestuia si ca atare n-a ajuns pană la moartea sa la rezultatele tatălui său.
Porumbeii Sion sunt infuzaţi în porumbeii cehi, precum şi în porumbeii romaneşti, unde sunt şi în rasă curată dar consangvinizaţi, căci s-au adus şase exemplare în 1968 de la Robert Sion.
Paul Sion şi fiul sau Robert, Sion Paul Sion s-a născut în Franţa, la Turcoing în anul 1870. A fost un mare columbicultor şi organizatorul sportului columbofil din vremea sa, căci a pus piatra de temelie a unor cluburi de porumbei.