Roger Depraetere sau `Olandezul zburător`

Numărul opt în clasamentul întocmit de mine în anul 1969 este un client bizar, un tovarăş foarte bătrân. Profesia sa este aceea de administrator public şi el este proprietarul unuia dintre cele mai importante cluburi din Kortrijk, nu foarte departe de Lille, în Franţa. Domnul Roger Depraetere - Delorge este un tip scund, dar bine clădit, la cei cincizeci de ani ai săi. Foarte bine ar fi putut fi boxer, dar niciodată nu a urcat în ring. Este adevărat că adeseori el trebuia să-şi folosească forţa muşchilor, dar numai pentru a-i arunca afară pe cei ce se îmbătau şi-i sâcâiau clienţii. Roger era un om liniştit, exact opusul unui tip flecar. El creşte porumbei de plăcere, mai mult sau mai puţin, deoarece clubul are sediul în oraşul său. Nimeni nu a fost mai surprins de zborul rezistent al păsărilor lui decât el însuşi. De mai multe ori am încercat să adun ceva documentaţie despre rasa porumbeilor săi, pedigree, performanţe etc, dar de fiecare dată iniţiativa mea a fost în van. Acesta nu ţine nici o evidenţă, sau date despre rezultatele la zbor ale porumbeilor sai, acestea nu-l interesează. Domnul Depraetere a devenit faimos în anul 1967. După părerea mea, el a fost unul dintre cei mai buni zburători pe distanţe lungi în Belgia. Numele său a apărut în toate ziarele, dar nici unul dintre redactori nu a înţeles exact informaţia. ``Eu nici nu ştiu, nici nu-mi pasă``, era răspunsul lui obişuit.
Cel mai bun porumbel al său este `Crack`, 62-3061783. Un pictor de porumbei l-a pictat într-o buna zi; culoarea penelor este neagră, exact ca a diavolului. În anul 1966, `Crack` a câştigat 76.581 de franci, iar în 1967 suma a fost de 166.987 franci, ceea ce reprezintă mai mult de 2.000 de lire sterline în două sezoane. L-am întrebat pe dl. Depraetere cum a reuşit să crească o pasăre care să câştige premiul I în Marele Concurs Naţional de la Perigueux. Într-o dublă provincială, disputată împotriva celor mai mari zburători de fond din Flandra, el a câştigat cu un avans de 30 de minute, obţinând în jur de 100.000 de franci. Tatăl lui `Crack` a fost un porumbel Stichelbout pur de la măcelarul Deschamps - Vanhasten din Lauwe, mama sa o femelă de VanHee, cu un procent semnificativ de Stichelbout în ea. Când acesta avea trei ani, Roger l-a angajat în cursa provinciei Angloueme (380 de mile). El a câştigat o serie de premii şi locul 6 la Perigueux, lângă Bordeaux (450 de mile). În acel an acesta a fost numărul 14 în clasamentul zburătorilor pe distanţe lungi din Flandra de Vest, deşi zburase numai de patru ori. În anul 1966 `Crack` a câştigat locul 15 la Perigueux şi a câştigat al 23-lea premiu al carierei sale. Un nou star se născuse! În sezonul său de vârf, 1967, a zburat în 4 mari curse, obţinând: locul 8 la Marele Naţional de la Perigueux (52.492 de franci), 24 la Angloueme (28.700 de franci), 79 la Limoges (4.810 franci) şi locul 1 la Marele Premiu Naţional de la Perigueux (88.000 de franci). După această performanţă a fost trecut la reproducţie, zburând numai deasupra locuinţei.
În acelaşi an în care Roger a luat porumbei Stichelbout de la DVH şi VanHee el a cumpărat şi câteva păsări de la o licitaţie publică ţinută de fraţii Holvoet din Heule, care aveau porumbei puri Catrysse. Leopold Bostijn din Moorslede, campionul campionilor, i-a cerut să încrucişeze porumbeii Stichelbout cu Cattrysse. ``Acest lucru am să-l fac``, a spus Bostyn, şi prevăd că n-o să treacă mult timp până o să obţin aceleaşi succese mari. Au fost vorbe profetice, pentru că anul 1970 a sosit şi Bostijn i-a învins pe toţi belgienii cu porumbei `bombă` pe toate distanţele de peste 300 de mile. După cercetări perseverente am descoperit că cel mai bun porumbel Cattrysse provenit de la aceşti fraţi Holvoet a fost 61-326159, porumbel care a zburat de foarte multe ori de la Angloueme, câştigând locurile: 78, 37, 161, 18, 181, 14, 169, 49, 143, 163 şi 13.
Lasând deoparte acum poveştile, aş vrea să spun câte ceva despre anumiţi reproducători pentru a accentua importanţa acestora pentru noi. Trebuie făcut cunoscut faptul că acest zburător de excepţie a fost un reproducător mai bun decât toţi competitorii săi care erau puţin mai lenţi. De două ori, în anii 1965 şi 1966, belgienii şi olandezii au organizat cursa internaţională de la Dax cu participări din Franţa, Germania şi Luxemburg. În ambele curse, superioritatea porumbeilor olandezi a fost copleşitoare. Dordin, specialistul francez, care niciodată nu şi-a angajat porumbeii la Barcelona deoarece credea că oraşul este prost plasat pentru lansări, şi-a umplut coşul cu porumbei şi i-a zburat la Dax, dar aici a avut surpriza vieţii sale, fiind înfrânt foarte drept de apel. Toate păsările olandeze câştigătoare descind din rasele belgiene. Cea mai bună rasă de porumbei olandezi de mare distanţă este cea a lui Jan Aarden, din localitate Steenbergen, între Rotterdam şi Antwerp, rasa fiind clădită de mine, autorul acestui articol. Rasa lui Jan Aarden, care a dominat toate cursele naţionale de peste 600 de mile pe o perioadă de cel puţin 10 ani a fost clădită din vechii porumbei de Delbar, cu o pasăre provenind de la Serviciul German de Securitate din cel de-al doilea război mondial. Eu personal am împerecheat părinţii acestui mascul din 1949 pentru un crescător recunoscut, în 1945. Mai târziu, i-am cerut domnului Martin van Tuyn, din Antwerp, să devină managerul crescătoriei, iar fiii acestor păsări au devenit campionii `Uniunii` din Antwerp. Împerechind aceste păsări cu rasa Janssen-Arendonk şi Devriendt, produsă de Van Tuyn, din 1956 încoace, un zburător mai bun decât Huyskens-VanRiel s-a văzut în cei trei ani de vârf ai lor: 1949, 1950 şi 1961. Omul care a împerecheat porumbeii de la Van Tuyn a fost colegul meu de-o viaţă, dl. Joseph Oosmens din Breda, cel mai mic dintre cei 6 fraţi şi bine cunoscut zburător pe toate distanţele în anii treizeci. Până în anul 1952 am cumpărat toţi reproducătorii de la Van Tuyn, apoi am mers la alt crescător recunoscut din Flandra, dl. Joseph Vandenbroucke, situat la 100 mile depărtare de Breda.
Vechiul meu prieten bun, Jan Aarden, nu a încercat să se compare niciodată cu Delbar, Cattrysse, Devriendt etc. În Belgia, Alois Stichelbout nu s-a comparat niciodată cu aceşti mari campioni, cu toate că este ştiut faptul că nimeni din Belgia nu a construit mai mult decât Cattrysse şi Stichelbout sau ca Jan Aarden în Olanda. Doctorul Bricoux a fost cel mai bun dintre toţi, mult mai bun decât prietenul său francez, Paul Sion, care a locuit lângă graniţa belgiană şi care avea obiceiul să cumpere în fiecare an 100 de tineri porumbei din Belgia, din cele mai faimoase crescătorii. Eu cred că porumbeii belgieni pe distanţe lungi, între 300 şi 500 de mile, sunt cei mai buni din lume. În ceea ce priveşte porumbeii de curse din Germania, cred că aceştia sunt păsări nespecializate, adică păsări folosite pe toate distanţele. Ori este foarte greu să învingi un specialist pe o anumită categorie, special antrenat pentru aceasta.
În ceea ce priveşte Franţa, aceasta a avut totdeauna mari campioni, dar cred că sunt suprarealişti când se compară cu crescători ca dr. Bricoux sau Cattrysse. Părerea mea este că olandezii şi germanii sunt mai puţin convingatori decât aceşti gentlemeni deştepţi şi inteligenţi care sunt francezii. Este uşor şi nu te costă nimic atunci când afirmi: `Noi suntem cei mai buni dintre toţi!` Dar nu acesta este adevărul !
Un mic exemplu pentru a dovedi ceea ce vreau să spun. Am fost invitat la multe concursuri de arbitraj al porumbeilor de cursă la Mexico City, mai exact de nu mai puţin de şapte ori.
Doi dintre cei mai buni doi zburători mexicani sunt dl. Juan Enrich, care are 2000 de porumbei, toţi descinzând din rase ca Fabry, Goosens, Landercy etc. şi de asemenea coşuri întregi pline de porumbei de Dordin. Un alt crescător este Miguel Galas Lavin care are în jur de 200 de porumbei. Amândoi fiind multimilionari, pentru ei partea materială nu constituie o problemă, aşa că dl. Gales Lavin mi-a spus într-o zi: `Aş vrea să vii în Mexic, domnule Piet de Weerd, să clădeşti pentru mine o rasă nouă de porumbei`. Acest lucru l-am făcut pentru prima dată în anul 1961. Am aruncat o privire peste toate păsările europene şi americane ale sale şi i-am trimis printr-o cursă aeriană o duzină de cupluri de porumbei să le păstreze pentru el. Trei ani mai târziu, acest crescător a ajuns invincibil, câştigând toate cursele în care şi-a angajat porumbeii. A fost cursa de la Ciudad Jimenez de la 500 de mile depărtare, la o altitudine de peste 6000/7000 de picioare ( 1 picior = 30,479 cm). Fiecărui competitor i s-a permis să angajeze în cursă 6 păsări. În prima zi nu sosise nimic. A doua zi, dl. Miguel Galas a cronometrat 5 păsări provenind de la Piet de Weerd, câştigând cu ele locurile: 1, 2, 3, 5 şi 6 în întreaga probă combinată, pe tot oraşul Mexico-City. Păsările cu care am pornit în construirea rasei lui Miguel Galas şi care sunt incomparabile în întreaga Americă Centrala sunt: Janssen din Arendonk, Delbar (via Antoine de Lange din Charleroi), dr. Bricoux (printr-o soră a câştigătorului de două ori a concursului internaţional de la Barcelona obţinut de Adelin Denmaret din Ottignies, Belgia) şi un cuplu de păsări din reproducătorii mei de Breda, probabil cele mai bune păsări dintre toate în ceea ce priveşte consangvinitatea lor.
Acum să ne întoarcem la excentricul client, dl. Depraetere, căruia nu-i pasă de nimic. Un alt porumbel bun al lui Depraetere este `Altig`, 65-302319. El a câştigat locul 2 la Clermont din 465 de păsări angajate, 11 la Dourdan din 331 de păsări angajate, 9 la Angloueme din 1065 de păsări angajate etc. Apoi mai este porumbelul `Limoges`, 65-3023229, fiul fratelui lui `Crack` care a obţinut locurile: 28 la Poitiers din 1345 de păsări angajate, 42 la Naţionalele de la Limoges din 3612 păsări angajate, 11 la Tours, 69 la Angloueme din 787 porumbei angajati etc. În cursele internaţionale de la Dax de acum 5 ani, în întreaga competiţie din Europa de Vest măcelarul Albert Vandecasteele din Herseaus a câştigat un autocar. Bostyn şi Depraetere au cumpărat porumbei tineri de la el, negri bălţaţi şi roşii bălţaţi. Bostyn n-a avut succes cu ei, iar Depraetere nu a acordat prea multă atenţie la ceea ce s-a întâmplat, dar iniţiaţii mi-au spus că o încrucişare a unor Holvoet (Cattrysse) cu Vandecasteele l-a dat pe masculul `Zitter`, 65-3023225. Poate că nu toate aceste date sunt exacte 100%, dar un lucru este sigur: acest `Zitter` este un mare campion, obţinând în cariera sa locurile: 15 la Angloueme, 28 la Internaţionalele de la Angloueme din 1065 de păsări angajate, 12 la Angloueme din 560 de păsări angajate, 3 la Dourdan din 386 de păsări angajate şi în 1969 locurile: 176 la Naţionalele de la Brive din 3084 de porumbei angajati, 65 la Interprovincialele de la Poitiers din 1125 de păsări angajate, 5 la Naţionalele de la Montauban din 2530 de păsări angajate, 3 la Naţionalele de la Bordeaux din 1619 păsări angajate, 25 la Angloueme din 601porumbei angajati.
L-am întrebat pe domnul Depraetere de câteva fotografii. Nu m-a putut ajuta. ``Poate data viitoare``, mi-a zis, în timp ce privea după o tânără în fusta mini pe stradă şi bea un pahar de bere. ``Sportul cu porumbei este un sport foarte incitant`` a continuat el, dar ``eu sunt prea nerăbdător. Nu pot sta în fund mai mult de cinci minute. Rasele, nu vă impacientaţi; pedigree, nu am auzit vreodată de ele. Singurul lucru care contează este ultima pasăre câştigătoare a unei sume mari de bani``.
Este omul cel mai excentric pe care l-am întâlnit vreodată !
Roger Depraetere - Delorge
* de Piet de Weerd