Cheia succesului in columbofilie

Sezonul sportiv s-a incheiat, atat cu maturii cat si cu tineretul. Este momentul reflectiilor, analizelor, privirilor retrospective. Se fac sedinte festive, premieri, expozitii locale, etc. Tot mai des vine insa in discutie faptul cum de reusesc unii columbofili, de regula foarte putini si aproape aceeasi, sa se mentina pe primele locuri in asociatie si pe plan national la zboruri, la clasari individuale ale porumbeilor lor si primii in clasamentul crescatorilor.Unii columbofili sunt socotiti chiar imbatabili de aceea multi se descurajeaza sau cauta asociatii mai slabe pentru a se putea afirma.Pe buna dreptate se pune problema: “Sunt secrete in columbofilie? Care este cheia succesului?
 
In urma unei practici columbofile intense, cu sisteme diferite de angajare, metoda naturala, semivaduvie, vaduvie totala si in urma vizitarii unui mare numar de columbofili din tara si strainatate, precum si din informatiile columbofile la zi, suntem indreptatiti, socotim, sa afirmam ca nu exista secrete in columbofilie. Reusita tine de trei factori principali,pe care ii vom analiza succint, in ordinea importantei:
 
    · -Susa (rasa) de porumbei.
    · -Crescatoria.
    · -Columbofilul
 
Susa :
 
Prima si cea mai importanta veriga in reusita este susa (rasa) de porumbei cultivata.. Este bine sa retinem ca niciodata dintr-un codas n-o sa facem campion. Pentru a reusi trebuie sa cultivam porumbei ai caror parinti, stramosi si colaterali au fost numai zburatori de clasa, cu pedigree precise si cunoscute cel putin de trei generatii, porumbei cu constructie fizica cat mai reusita si adecvata scopului propus (porumbei de viteza, demifond, fond), cu calitati psihice mari, curaj (vointa de a se intoarce acasa), inteligenta (simt puternic de
orientare), rezistenta. Aceste calitati fizice si psihice tin de o stare de sanatate perfecta, de un echilibru perfect al aparatelor interne (circulator, digestiv, renal etc.).Daca pentru calitati fizice avem posibilitate de apreciere inca din faza de pui, pentru cele psihice, asupra carora putini crescatori insista, nu avem decat un singur mijloc- zborurile, antrenamentele si concursurile cu conditia ca angajarea sa fie facuta intr-un moment bun, in pozitie optima fata de relatia porumbelului cu cuibul si forma.
 
In aceste conditii “cosul” ramane triorul cel mai competent.Asupra primului punct toti columbofilii de frunte, campionii din lumea intreaga pe care i-a dat columbofilia, sunt de acord.

A doua conditie a reusitei este columbaria ( crescatoria, voliera ) :
O crescatorie bine expusa spre S-E, situata sus dar ferita de curentii de aer si umezeala, bine aerisita (cu aerisire dirijabila dupa sezon, temperatura), cu capacitate normala adecvata la numarul de porumbei crescuti, o constructie potrivita – caramida cu pereti dubli sau lemn captusit – este o sursa de sanatate si mentinere in forma a porumbeilor. La aceasta trebuie adaugate masurile de igiena, alimentatie rationala , dupa sezon si momentul biologic in care se afla porumbelul (imperechere, Cresterea puilor, momente de efort maxim – zboruri de fond, naparlire etc.). Rezumand – o crescatorie bine expusa, insorita, uscata, ferita de curenti si umezeala este a doua conditie a reusitei.

Al treilea factor de reusita este crescatorul :
 Poate pe multi ii surprinde acest lucru. De ce crescatorul apare la urma? Dar oricat de priceput, pasionat si perseverent ar fi columbofilul, el nu-si poate etala cunostintele cu porumbei fara clasa si intr-o crescatorie insalubra. Este ca si cum am da unui antrenor o echipa de tineri nedotati fizic, cu defecte, cu sanatate subreda, din care ar trebui sa scoata campioni.
 
Columbofilul trebuie sa fie dotat co o serie de calitati. Sa iubeasca porumbeii, dar si
sportul cu porumbeii, ceea ce-l obliga sa treaca uneori peste anumite preferinte.Sa fie un bun observator, perseverent, dar si rabdator, organizat dornic de a se afirma pe
plan sportiv prin mijloace cinstite, respectand colegii cu rezultate mai bune, sprijinind pe cei care nu se pot afirma.Sa aiba cunostinte temeinice despre biologia porumbelului, angajarea la zboruri (care in mana unui crescator, poate deveni chiar o arta), recunoasterea starii de oboseala, a posibilitatilor de recuperare. Sa aiba cunostinte de anatomie si fiziologie, medicina veterinara, meteorologie, ornitologie, fizica, geografie
etc..Crescatorul trebuie sa stie sa-si atraga familia in ingrijirea porumbeilor, sa fie dublat, la nevoie, fara a scapa din mana insa nicicele mai mici amanunte.Columbofilul, indiferent de profesia care o are, trebuie sa se informeze continuu pentru a fi in pas cu cerintele columbofiliei, cunoscand ca “cine nu inainteaza, da inapoi !”
 
Pe frontispiciul fiecarei crescatorii ar trebui sa fie scris: “Perseverenta si rabdare, rabdare si perseverenta”.
 
Iata cheia succesului in columbofilie!!!!!!!!!!!
 
Articol scris de Dr. Dumitru Paul si redactat de Pistol S. Cristian
 
Sursa : Clubul Traian Nitescu