Potrivirea perechilor

Dupa ce prin selectie s-a format lotul de reproductie, al doilea pas important este potrivirea corespunzatoare a reproducatorilor, alcatuirea judicioasa a perechilor. Cunoastem doua sisteme de potrivire a perechilor.

Potrivirea fenotipica
 
La acesta se iau in considerare caracterele morfologice si perfomantele de zbor.
 
Imperecherile omogene. Imperechindu-se asemanator cu asemanator fara a avea efect mare asupra homozigotiei, se sporeste asemanarea urmasilor cu pariniti, fiecare individ semanand cu tatal nu numai pentrui ca a primit jumatate din baza sa ereditara de la acesta, dar pentru ca a primit cealalta jumatate ereditara de la mama sa, care se aseamana cu tatal. Aceasta inseamna ca mama a fost aleasa sa aiba mai multe gene care sa produca acelasi fel de efecte ca si genele tatalui, desi pot sa nu fie gene din aceleasi serii alelice.
 
Imperechind asemanator cu asemanator, deci cand masculul si femela au aceleasi calitati, dar fara a avea defecte comune, crescatorul va spori imediat asemanarea dintre parinti si descendeti si dintre frati.
 
Imperecherile heterozigote, cand se folosesc parteneri care se deosebesc intre ei morfologic si ca performante.
Potrivirea genotipica
 
Imperecherile neinrudite. Pentru marirea vitalitati urmasilor(cresterea heterozigotiei) se pun in pereche doi indivizi care nu au in ascedenta lor stramosi comuni. Pe aceasta cale se perfectioneaza mai ales caracterele neaditive.

Imperecherile inrudite (consangvine). Crescatori de porumbei se tem, in majoritatea lor de consangvinizare. Orice nereusitea, datorata defapt greselilor crescatorilor privind intretinerea si ingrijirea porumbeilor, o pun in seama „nenorocului”, fie consangvinizarii. Ori, trebuie stiut ca in formarea unei rase , in pastrarea si uneori in ameliorarea ei se foloseste si putina consangvinizare. Fara consangvinizare nu se poate pastra si ameliora rasele existente, nu se poate creea nici rase noi.
 
Consangvinizarea (endogamia) reprezinta imperecherea animalelor inrudite si tinde sa faca descendenta mai homozigota decat daca parintii lor ar fi avut o inrudire medie intre ei. Efecetul principal al consangvinizari este cresterea posibilitati ca descendentul sa mosteneasca aceeasi gena, atat de la tata cat si de la mama. Consangvinizarea face ca genele , indiferent daca sunt favorabile sau nefavorabile sa devina homozigote, deci scade procentul de heterozigotie. Ea trebuie practicata impreuna cu o selectie atenta pentru a elimina exemplarele nedorite datorita homozigotiei de gene nefavorabile.

 
Se cunosc urmatoarele grade de consangvinizare:

• Consangvinizarea indepartata, cand se imperecheaza rude cu coeficent de inrudire sub 0,1 (mai putin de veri primari)

• Consangvinizarea moderata, cand se imperecheaza intre ele rude avand un coeficient de inrudire de 0,125 (veri primari)

• Consangvinizarea apropiata, cand imperecherile au loc intre semifrati intre ei, bunic cu nepot, rezultand un coeficient de inrudire de 0,25.

• Consangvinizarea stransa, cand se imperecheaza intre ei parinti descendenti, fratii cu surori, deci un coeficient de inrudire de 0,50.

 
Extras din: “Rasele de porumbei din Romania” de Feliciu Bonatiu.
 
Sursa : www.palumbus.net